Societatea Informației

Cerinta imperativa: depasirea frontierelor

A devenit un lucru banal sa spui ca am intrat deja in societatea informatiei. Noile Tehnologii de Informare si Comunicare (NTIC), in care Internetul devine un punct de referinta, sunt prezente in toate domeniile de activitate ale omului contemporan: petrecerea timpului liber, cercetarea stiintifica, etc. Generalizarea schimburilor electronice de informatii si documente, caracterul universal al acestei noi comunicari globale, planetare, rapiditatea si caracterul spectaculos al mutatiilor produse de aceasta "evolutie" este un moment cheie in istoria umanitatii.

Noul mediu, global, mondial este caracteristic tuturor grupelor umane, dar mai mult influenteaza comunitatile profesionale care intervin in domeniul bibliotecilor si al documentarii. Noi imperative de dezvoltare a cunostintelor si competentelor par sa fie indispensabile practicilor de solidaritate profesionala si aceasta, la scara mondiala. Fenomenul capata o dimensiune aparte, de cand actorii unor tari ca Romania, incep sa cunoasca aceste practici, necesitatea stringenta de a depasi frontierele de orice natura, expresiile inovatoare ale unor potentialitati.

Societatea informatiei : promisiuni si riscuri

S-ar putea, cu destula precizie, mentiona inceputurile societatii informatiei: la inceputul anilor '90. Dezvoltarea deprinderilor de folosire a Internetului, mai intai ca o modalitate de comunicare electronica universala, apoi prin Web, a carui crestere rapida si exponentiala este cu adevarat un fenomen ireversibil. Ar fi gresit sa consideram societatea informatiei numai sub aspectul sau tehnologic si sa-l asimilam cu simpla dezvoltare a tehnologiilor de informare si comunicare a documentului numeric din retea. In spatele acestor tehnologii de o mare suplete si simplicitate se afla modul de utilizare. Caracterul sau universal, global este evident, manifestand noi comportamente ale oamenilor si grupurilor umane, modificandu-le modul de a gandi, de a invata, de a lucra, de a coopera. Aceasta societate a informatiei, despre care se mai spune ca este societatea cunoasterii si a inteligentei, se dezvolta pe baza unei noi culturi a informatiei. Schimburile de date si comunicarea electronica generalizata intre oameni si grupuri, atat la scara planetara cat si la nivel local, constituie un factor de dezvoltare individuala si colectiva.

Aceasta societate a informatiei poarta in ea principiul fundamental (circulatia deschisa si facila a informatiilor si ideilor), a progresului. Se deschid perspective noi in materie de educatie si formare, oferind un facil acces la informatie, la documentare, la cunoastere (invatamantul la distanta, auto-formarea, biblioteci si universitati virtuale). Se oficializeaza noi modalitati de organizare a muncii, de cooperare si de dezvoltare, de mobilizarea competentelor (telemunca, intreprinderi virtuale, colectii virtuale, comunitati de munca,...) Se transforma numeroase domenii de activitate umana cu avans spectaculos in materie de tele-medicina, de acces la timpul liber, de comert electronic, etc. In cele din urma se dau noi posibilitati de dezvoltare a democratiei, se contribuie la cooperarea cetateneasca, la viata asociativa, la exprimarea punctelor de vedere diferite si variate asupra unor subiecte, preocupari cruciale ale societatii.

Dar exista si reversul medaliei. Societatea informatiei poate nelinisti prin anumite aspecte, care ar putea ap