Daca din punct de vedere al organizarii autoritatilor de supraveghere exista o mare diversitate de abordari, in schimb in ceea ce priveste instrumentele privind identificarea problemelor din sistemul bancar se manifesta o mai mare uniformitate. Diferentele se regasesc in principal la nivelul detaliilor si, desigur, al implementarii - care depinde in mod esential de calitatea personalului insarcinat cu supravegherea, precum si de tehnologia informatica avuta la dispozitie.
,,Majoritatea tarilor care au o supraveghere bancara avansata utilizeaza sisteme de evaluare a situatiei financiare a bancilor pe baza de ratinguri, iar unele folosesc si sisteme de avertizare timpurie."
1. Sisteme de rating
Utilizarea de ratinguri a fost introdusa initial in S.U.A., in anii '80, ca un raspuns al autoritatilor la criza profunda care a afectat un mare numar de banci americane in acei ani. Fiecare banca este evaluata din punct de vedere al unui numar de 6 aspecte
considerate definitorii pentru activitatea acesteia. De la initialele acestora in limba
engleza, respectiv Capital, Assets (active), Management (conducere), Earnings
(profitabilitate), Liquidity (lichiditate) si Sensitivity (senzitivitatea la riscul de piata),
sistemul a primit numele de CAMELS. Ratingurile sunt de la 1 la 5, valoarea mai mica
indicand o situatie financiara mai sanatoasa, si se calculeaza atat pe fiecare componenta
in parte, cat si la nivel agregat.
Datorita simplitatii si caracterului obiectiv dat de numarul mare de indicatori cifrici, sistemele de tip CAMELS au proliferat rapid. In prezent, ele sunt pe larg utilizate nu numai in tarile cu structuri de supraveghere bine dezvoltate, ci si in economii
emergente. Mentionam mai jos cateva dintre sistemele de rating folosite in alte tari:
In Franta a fost introdus in 1997 un sistem de rating care utilizeaza informatii primite
atat de la institutiile de credit, cat si de la surse din afara sectorului bancar. Sistemul
include 14 componente , al caror numar mai mare fata de cel american se datoreaza in
principal divizarii componentelor CAMELS in categorii cu sfera de cuprindere mai
limitata (de exemplu, pentru activele din sistemul american exista componente cum ar
fi expunerile mari si creditele neperformante; pentru management exista 3 componente:
calitatea actionarilor, a managementului, si a controlului intern). Si in cadrul sistemului
francez ratingurile se acorda pe fiecare componenta si in mod agregat, pe o scara de la 1
la 5. Ratingul 5, cel mai slab, conduce automat la actiuni de remediere din partea
autoritatii de supraveghere.
Italia utilizeaza incepand din 1993 un sistem mult mai apropiat de cel american, numit
PATROL, care include 5 componente: adecvarea capitalului, profitabilitatea, calitatea
creditului, calitatea organizarii si lichiditatea. Ratingurile sunt tot de la 1 la 5. Datele
sunt colectate in mod similar cu cele din sistemul CAMELS; in plus, Banca Italiei
dispune de o centrala a riscurilor bancare in care sunt inregistrate imprumuturile care
depasesc un anumit nivel - circa 75 mii euro.
Alte tari utilizeaza variante ale sistemului de rating, bazate tot pe analiza indicatorilor comparativ cu un peer group, care identifica abaterile semnificative de la media grupului de referinta, dar nu calculeaza ratingul in sine.
In Germania autoritatea de supraveghere a pus la punct in 1997 un sistem numit BAKred. Acesta utilizeaza datele raportate lunar sau trimestrial de banci si calculeaza
un numar de 47 de indicatori: 19 privind riscul de credit, 16 pentru riscul de piata, 2
pentru riscul de lichiditate si 10 pentru profitabilitate. In plus, BaFin (autoritatea de
supraveghere federala) asigura si o monitorizare din interior: reprezentanti ai sai sunt
membri in Consiliile de Administratie ale celor mai importante institutii de credit
germane. Aceasta practica este neobisnuita, intrucat creeaza un potential conflict de
interese; totusi, un procedeu similar este utilizat de autoritatea de supraveghere a
pietelor financiare din Austria.
Olanda a utilizat pana in 1999 un sistem de rating propriu-zis, dupa care a trecut la un
model diferit, bazat insa tot pe analiza indicatorilor, in numar total de 53. Noul sistem
are 3 module. In primul din acestea indicatorii pentru o anumita banca sunt analizati in
dinamica. Modulul 2 realizeaza comparatii statice cu bancile din peer group. In cadrul
modulului 3 se compara din nou, dar in dinamica, evolutia indicatorilor bancii analizate
fata de evolutia peer group.
In Marea Britanie, FSA a dezvoltat un sistem numit RATE, care difera de celelalte in
principal prin aceea ca realizeaza o dezagregare a principalelor activitati realizate in
cadrul unei banci si isi propune sa identifice riscurile pe fiecare activitate in parte.
Riscurile sunt evaluate pe baza a 6 componente - CAMEL - B: Capital, Assets (active),
Market Risk (riscul de piata), Earnings (profitabilitate), Liabilities (pasive) si Business.
1.BASNO, C., DARDAC, N., Management bancar, Editura Economoca, Bucuresti, 2002;
2.BOGZA, M., Sistemul bancar din Romania - 12 ani de Tranzitie - in Primul Deceniu
al Reformei Bancare din Romania. , Bucuresti, 2002;
3.BOGZA, M., Supravegherea bancara si rolul acesteia in asigurarea stabilitatii sistemului financiar in Romania, Ed. Economica, Bucuresti, 2007
4.DARDAC, N., BARBU, T., Moneda, banci si politici monetare, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 2005;
5.SILBERSTEIN, I., Aspecte juridice in relatia dintre banca centrala si bancile comerciale, Revista romana de drept al afacerilor, nr. 2/ 2003
6.SILBERSTEIN, I., Controlul administrativ si supravegherea bancara, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2005
7. Ordonantei Guvernului nr. 38/2006 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale
8.www.bnr.ro
9.www.marketwatch.ro
10.www.ecb.int
11.www.primet.ro
12.www.zf.ro
13.www.capital.ro
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
