RFID este prescurtarea termenului Radio-Frequency Identification (identificare prin frecventa radio). Este o metoda de identificare automata care se bazeaza pe stocarea si regasirea datelor fara atingere, la distanta, prin unde radio, folosind dispozitive numite etichete RFID (RFID tag) si transpondere RFID. Tehnologia necesita o cooperare a unui aparat cititor de RFID cu eticheta RFID.
O eticheta RFID este un obiect mic sau foarte mic (chiar sub 1 mm x 1 mm) care poate fi aplicat sau incorporat in principiu in orice produs sau obiect, dar si in corpul animalelor sau persoanelor, cu scopul de identificare si urmarire, folosind undele radio. Unele etichete pot fi citite de la multi metri departare, chiar mult peste 50 m, iar eticheta se poate afla si in afara razei de vedere a cititorului de RFID.
Cele mai multe etichete RFID contin cel putin doua parti:
- un circuit integrat (cip) pentru stocarea si prelucrarea de informatii, modulare si demodulare a unui semnal de radio (RF), si alte functii de specialitate;
- antena pentru receptionarea si transmiterea de semnale radio.
Tehnologia RFID are numeroase aplicatii cum ar fi e-ID, ecusoane magnetice, carduri de credit/debit contactless ce le putem intalni in numeroase activitati din viata de zi cu zi, incepand de la industria de productie, transport, medicala sau financiara.
Istoric
Tehnologia RFID a aparut ca rezultat al cercetarilor lui Frederick Hertz din 1886, cercetari in care acesta a descoperit existenta frecventei radio.
Tehnologia RFID isi are radacinile in cel de al Doilea Razboi Mondial cand, toti cei implicati, cu toate ca foloseau tehnologia RADAR pentru a detecta avioane nu puteau identifica daca acele avioane sunt ale lor sau inamice. Germanii au descoperit ca simpla miscare de rotire a avionului cand acesta se intoarce spre baza duce la modificarea relexiei semnalului radio al avionului. Aceasta metoda primitiva alerta echipajul radar asupra provenientei avioanelor. Putem spune deci ca acesta a fost primul sistem RFID pasiv.
Sub comanda lui Watson-Watt, britanicii au dezvoltat un sistem activ de identificare a semnalelor de catre statiile radar de la sol. Acest sistem consta in montare unui transmitator la bordul fiecarui avion britanic. Cand transmitatorul primea un semnal de la aparatul radar, acesta incepea sa transmita un semnal de raspuns ce il identifica ca fiind britanic. Acest sistem poarta denumirea de IFF (identify friend or foe).
Sistemele RFID functioneaza la fel si in zilele noastre, semnalul este trimis unui receptor care la randul lui poate sa reflecte inapoi un semnal (sistem pasiv) sau sa emita un semnal (sistem activ).
Cercetarea a continuat si in anii `50 si `60. Oameni de stiinta din Statele Unite, Europa si Japonia au efectuat cercetari pentru a putea determina daca energia produsa de undele radio poate fi folosita pentru a identifica obiecte la distanta. Companiile au inceput sa comercializeze sisteme antifurt care foloseau undele radio pentru a determina daca un obiect a fost achitat sau nu.
Supravegherea articolelor folosind microcipuri electronice este folosita si in zilele noastre sub forma microcipurilor de 1-bit. Acestea pot fi in stare activa sau inactiva. Daca o persoana plateste, microcipul este oprit iar cumparatorul poate parasi magazinul fara nici o problema. In cazul in care obiectul nu a fost achitat, microcipul ramane activ iar la iesirea din magazin, in momentul trecerii pe langa emitator acesta sa alerteze
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
