Structura economică și piața muncii - servicii pentru populație - șomajul

In conditiile tranzitiei, piata muncii din Romania s-a format si evolueaza ca o piata a dezechilibrelor pe care, in mod sistematic, oferta de munca, la nivel global, sectorial, ocupational etc. este superioara cererii sistemului economico-social. Dezechilibrele pietei muncii sunt determinate, in principal, de factori economici care au condus la scaderea cererii de munca, urmare a declinului drastic si prelungit al economiei, al incoerentelor si inconsecventelor in planul reformei economice. Pe de alta parte, in special sub aspectul structurilor ocupational-profesionale,educational-formative,comportamentale, dezechilibrele sunt influentate si de factori care tin de oferta de munca. De asemenea, aceste dezechilibre sunt generate si de segmentarea pietei muncii, de rigiditatile specifice acesteia, de slaba eficienta a mecanismelor de ajustare a cererii si ofertei de munca.

Dupa anul 1991 - an in care in Romania a fost promulgata Legea nr. 1 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala - somajul a devenit principala forma de dezechilibru pe piata muncii.

Somajul este un fenomen care afecteaza astazi, in proportii diferite, toate tarile. Datele statistice arata ca in unele tari (SUA, Japonia, Suedia) evolutia somajului nu este de necontrolat si nu are un sens permanent de crestere daca se aplica politici guvernamentale adecvate.

Somajul apare ca un dezechilibru al pietei muncii la nivel national, ca punct de intalnire intre cererea si oferta globala de munca. Piata muncii se caracterizeaza prin faptul ca cererea de munca nu se modifica in aceeasi masura cu modificarea salariului nominal, respectiv real, si nici oferta de munca nu evolueaza in raport de pret si cost. Piata muncii din Romania se caracterizeaza printr-un numar mic de meserii, care se cauta si sunt bine platite, si un numar mare de meserii cu o oferta excedentara, mult mai putin atragatoare pentru angajatori si care nu ofera satisfactii nici pentru angajati.

In analiza cauzelor somajului trebuie avute in vedere:

- sporul natural al resurselor de munca, respectiv al populatiei in varsta de munca;

- femeile casnice care doresc si preseaza sa intre pe piata muncii;

- disponibilizarea unei parti a populatiei ocupate, datorita disparitiei unor locuri de munca si a reclasarii altora;

- dezvoltarea lenta a sectorului privat;

- viata economica ce se confrunta cu dificultati generate de lipsa pietelor de desfacere, lipsa unor surse convenabile de materii prime, materiale, energie, capital etc.

- specializarea si segmentarea unor grupuri si categorii socio-profesionale neconcurente, ca urmare a multiplicarii fara precedent a numarului de profesii, specializari, calificari si a numeroaselor diferentieri dintre salariati din punct de vedere al experientei si abilitatii lor;

- consolidarea pietei de cvasimonopol a unor agenti economici, avand drept consecinta rigidizarea pietei muncii;

- amplificarea elementelor de interventionism pe piata muncii din partea puterii publice sau a unor agenti institutionalizati cu atributii in formarea, angajarea sau utilizarea factorului munca.

Somajul este un fenomen strans legat de dezvoltarea economica, industriala si postindustriala. La noi in tara, somajul a existat si in prima parte a secolului, dar dimensiunea lui era numeric redusa, industria nefolosind decat o pondere redusa a populatiei active, din cadrul celei urbane (in 1930 populatia urbana era de 3.051.253, iar pana in 1948 a ajuns la 3.713.139 persoane).

Urmarind datele statistice inregistrate, constatam ca numarul somerilor in Romania a crescut in prima parte a secolului, ajungand in 1928 la 32.727 persoane, in anul 1932 la 38.890 persoane, iar in anul 1937 la 10.851 persoane, la o populatie de 17 milioane, respectiv 18.426.159 si 19.535.398 locuitori . Acest somaj, corespunzator unei cresteri economice industriale incipiente, se incadreaza perfect in modelul somajului Keynesian cauzat de o criza a cererii agregate, o criza a anilor ,,30".

In perioada celui de-al doilea razboi mondial, in Romania s-a introdus Legea privind regimul muncii pe timp de razboi, deci criza economica a capatat forme acute, care au dictat in plan politic si juridic desfiintarea fortata a somajului. Inexistenta somajului in perioada Legii muncii in timp de razboi are cauze extraeconomice.

Dupa razboi, pana la evenimentele din 1989, nedeclararea somajului in Romania are explicatii speciale, legate de cresterea economica industriala intr-un ritm accelerat, de urbanizarea masiva, prin aglomerarea populatiei in orase si, desigur, de construirea unor mari obiective economice de interes national si lucrari publice, integrate intr-o strategie centralizata de utilizare a resurselor. Aceasta nu inseamna ca nu ar fi existat in Romania cel putin forme ale somajului deghizat.

Somajul efectiv s-a manifestat dupa anul 1989 intr-un ritm neasteptat de rapid, cota sa crescand cu 2-3% pe an. Acest somaj insa este un somaj al unei societati postindustriale sau, dupa cum scrie metaforic John Naisbitt in "Megatendinte", referindu-se la scaderea ponderii industriei in ansamblul economiei, al unei societati care se dezindustrializeaza. Dezindustrializarea este un termen sugestiv in special pentru diminuarea ocuparii industriale: industria nu mai creste din punct de vedere cantitativ, ea insa se va innoi profund, trecand spre o noua calitate, in contextul unei restructurari globale, ce cuprinde in proportii diferite toate ramurile economiei si cele trei sectoare.

In fiecare tara, in perioada infaptuirii industrializarii, s-a manifestat o tendinta de crestere a volumului si ponderii resurselor de munca ocupate in industrie. Aceasta tendinta a fost inregistrata si in Romania postbelica. Industrializarea s-a intemeiat si pe cresterea ponderii factorului munca utilizat in industrie, de la 12,0% in 1950 la 38,1% in 1989, atat prin atragerea unei parti crescande din populatia devenita disponibila in agricultura, cat si prin integrarea noilor generatii cu precadere in activitatile industriale. Desi a fost fortata intr-o anumita masura, tendinta mentionata a influentat favorabil asupra utilizarii resurselor de munca ale tarii, deoarece nivelul productivitatii in industrie era cu mult mai mare decat in agricultura.

In ceea