Valorificarea deșeurilor

Motto: „Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă" (Lavoisier)

Plecând de la ierarhia specifică managementului deșeurilor, deșeurile a căror formare nu poate fi evitată trebuie valorificate conform posibilităților. Măsurile de valorificare a deșeurilor trebuie implementate acolo unde cele de împiedicare a formării nu sunt posibile sau unde, din motive ecologice sau economice, nu ar mai fi raționale.

Vis-a-vis de îndepartarea deșeurilor trebuie să i se recunoască valorificării, superioritatea, atâta timp cât:

- aceasta este posibilă tehnic și cu niște cheltuieli modice de reprezenatare ;

- pentru materialele recuperate este disponibilă o piață de desfacere, respectiv poate fi creată această piață.

Măsurile de valorificare a deșeurilor contribuie ca produsele, ambalajele, ca și alte materiale, de care proprietarul lor nu mai are nevoie, să nu mai ajungă în depozitul de deșeuri. Aceste măsuri trebuie să faciliteze menținerea deșeurilor în circuitul economic sau aducerea lor în aceasta zonă.

De asemenea, măsurile care contribuie într-un mod încurajator la creșterea capacității de valorificare a produselor, ambalajelor și a altor materiale sunt măsuri de valorificare a deșeurilor (măsuri calitative de valorificare), cum ar fi de exemplu măsurile de minimizare a conținutului de materiale dăunătoare al deșeurilor,respectiv al produselor secundare, ca și substituirea produselor, ambalajelor și a altor materiale nevalorificabile cu unele valorificabile.

Valorificarea fracțiunilor individuale ale deșeului presupune însă o separare între componentele sale valorificabile. Deoarece o separare a gunoiului deja amestecat, mai ales în domeniul deșeurilor menajere, nu este posibilă decât cu mari cheltuieli și de cele mai multe ori cu rezultate insuficiente, materialele individuale sau grupele de materiale trebuie colectate separat, cu ajutorul sistemelor de colectare și supuse unei valorificari încă înainte de amestecarea cu alte părți ale gunoiului.

Aceste măsuri prealabile, (care trebuie luate de producătorul, respectiv posesorul deșeurilor, astfel încât o valorificare să fie posibilă), aparțin de asemenea domeniului măsurilor de valorificare a deșeurilor. Măsurile prealabile cuprind, pe lânga organizarea transportului, mai ales separarea deșeurilor la locul lor de obținere (de ex. în gospodării, în întreprinderi, în locuri publice și în firme de prestari servicii) in resturi valorificabile si nevalorificabile, ca si strangerea lor in recipiente separate.

Acest lucru presupune colaborarea motivata a cetatenilor, extrem de importanta pentru ca este singura care menține sau falimentează sistemul colectarii selective.Si pentru componente din deșeuri cu continut toxic, a căror rămânere în deșeuri ar însemna un pericol pentru om și mediu, ar trebui instituite sisteme de colectare selectivă. Acest lucru este de mare importanță, atât din punctul de vedere al obținerii unor materiale secundare sărace în substanțe toxice, ca și al detoxificarii

gunoiului rămas, care trebuie îndepărtat. In principiu, trebuie avut grijă ca măsurile colectarii selective să nu intre în contradicție cu cele de împiedicare a formării deșeurilor. Prin colectarea selectivă a

deșeurilor valorificabile trebuie încurajat comportamentul responsabil al cetățeanului față de gunoiul sau, ca și o exploatare raționala a resurselor, însa nu trebuie distruse nici eforturile în vederea împiedicării formării deșeurilor.

La formele de reciclare urmează înca o împarțire în re-reutilizare și continuarea reutilizării, respectiv în revalorificare și continuarearea valorificării:

- Re-reutilizarea- este utilizarea din nou a unui produs folosit, pentru același scop pentru care a fost conceput, fără a i se aduce modificări, respectiv cu modificări limitate ale unora dintre părțile sale.

- Continuarea reutilizării- este utilizarea din nou a unui produs folosit, pentru un scop diferit de acela pentru care a fost conceput. Ea se poate realiza cu păstrarea formei produsului sau cu efectuare de modificări limitate.

- Revalorificarea- este folosirea repetată a materialelor uzate și a deșeurilor din producție, respectiv a materialelor auxiliare și a combustibililor într-un proces de producție identic cu cel care a fost deja realizat. Prin revalorificare iau naștere, din materialele de ieșire, materiale având în mare parte aceeași valoare.

- Continuarea valorificarii- este folosirea materialelor uzate și a deseurilor din producție, respectiv a materialelor auxiliare și a combustibililor într-un proces de producție nou. Prin continuarea valorificării iau naștere materiale industriale sau produse cu alte caracteristici (materiale industriale secundare) și/sau altă formă. Aici este și locul reciclarii chimice (de ex. piroliza, hidroliza) a materialelor plastice. Deasemenea, exista diferențe între valorificarea materială și energetică a deșeurilor, după cum urmează:

- Valorificarea material- presupune substituirea materiilor prime, deșeul fiind utilizat din nou datorită caracteristicilor sale materiale, cu excepția folosirii lui imediate ca material combustibil pentru obținerea de energie.

- Valorificarea biologică (compostare, fermentație) -este tot valorificare materială a resturilor organice, fie ca este vorba despre tratarea realizată conform standardelor industriale ale instalațiilor cu tehnica inalta, fie ca ne situăm în zona gospodăriilor particulare, a administrațiilor comunale sau a grădinilor particulare, unde valorificarea se face pentru nevoile proprii (gospodarii: de ex. compostare, hrănirea animalelor).

- Valorificarea energetica presupune folosirea deșeurilor ca material combustibil înlocuitor pentru obținerea de energie.