Evaluarea impactului ecologic

Din ce in ce mai des, ecosistemul global este amenintat de grave dezechilibre. O mare parte din populatia lumii traieste in saracie, iar proiectele pentru protejarea mediului inconjurator maresc si mai mult decalajele dintre saracie si bunastare, pe fondul unui progres "nedurabil". Exista scenarii, conform carora populatia lumii s-ar dubla intre 1990-2050 iar PIB-ul pe cap de locuitor va creste de 2,4 ori. Simultan, cererea pentru hrana s-ar dubla, consumul energetic va creste de 2,6 ori iar consumul apei de 1,5 ori. Studiile arata ca daca tendinta cresterii populatiei, a economiei si a ritmului consumurilor vor continua ca pana acum, mediul va fi suprasolicitat. Comunitatea internationala a decis sa trateze problematica mediului prin masuri colective la nivel global, si s-a reunit pentru prima data in 1972 la Conferinta de la Stockholm, pentru a dezbate problema mediului si a necesitatilor de dezvoltare. In urma conferintei au rezultat:

- Declaratia de la Stockholm, continand 26 de principii;

- Planul de Actiune, cu trei componente:

- programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch);

- activitatile pentru managementul mediului;

- masurile de sprijin.

Acestea sunt considerate a fi piatra de temelie a primului cadru international pentru tratarea problemelor mediului. Conferinta a recunoscut ca problemele de mediu ale tarilor industrializate, nu indeplinesc necesitatile si prioritatile tarilor si comunitatilor celor mai sarace. Conferinta a fost insa dominata in principal de problemele de mediu si a condus la cresterea constientizarii publice in acest domeniu. Declaratia de la Stockholm, Principiul 13 prevede, ca, "pentru a realiza un management mai rational al resurselor, care sa conduca astfel la imbunatatirea mediului, statele trebuie sa adopte o abordare integrata si coordonata a planurilor lor de dezvoltare, pentru a asigura ca dezvoltarea lor este compatibila cu necesitatea de a proteja si imbunatati mediul in beneficiul propriei populatii". Necesitatea reorientarii eforturilor pentru realizarea obiectivului de integrare s-a concretizat dupa unsprezece ani de la Conferinta de la Stockholm, respectiv in 1983, cand Natiunile Unite au infiintat Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare, cunoscuta sub denumirea de Comisia Brundtland. Aceasta comisie a elaborat si publicat in 1987 documentul "Viitorul nostru comun" (Raportul Brundtland), prin care s-a formulat cadrul care avea sa stea la baza celor 40 de capitole ale Agendei 21 si a celor 27 de principii ale Declaratiei de la Rio si care