Creatie a experientei generalizate a organelor de urmarire penala, justificata de ratiuni de ordin practic, prezentarea pentru recunoastere reprezinta acea activitate prin mijlocirea careia persoane, animale, cadavre, obiecte, fotografii ale acestora, aflate intr-un anumit raport cu infractiunea comisa, sunt infatisate unor persoane - victima, martor, invinuit, sau inculpat - in scopul de a stabili daca acestea sunt cele percepute in conditiile savirsirii infractiunii, sau in orice alte imprejurari.
Depozitiile martorilor se formeaza treptat, presupunand trei faze succesive: receptia - faza in care martorul, prin mijlocirea organelor de simt, percepe fapte legate de infractiunea savarsita -, memorarea, adica evaluarea si stocarea faptelor percepute, si reproducerea acestora prin comunicarea lor orala sau in forma scrisa organului judiciar.
Organul judiciar are ca sarcina sa fixeze informatii probante obtinute prin contactul direct cu fiinta sau obiectul material in cadrul actiunilor procesuale, sau in urma prezentarii de catre persoanele cointeresate in proces (invinuitul, victima) a anumitor obiecte.
In criminalistica metoda descrierii are specificul sau determinat de mai multi factori, dintre care:
- reglementarea procesuala a activitatilor de cercetare criminalistica, a modului de fixare a rezultatelor obtinute. Legislatia in vigoare prevede anumite cerinte asupra formei si continutului tuturor actelor procesuale la redactarea carora se utilizeaza metoda de in discutie;
- sfera practic nelimitata a obiectelor de studiu criminalistic. Datorita caracterului sau retrospectiv, investigarea criminalistica presupune examinarea tuturor obiectelor care intr-un mod sau altul au reflectat fapta penala. In majoritatea cazurilor acestea sunt multiple si diverse.
I. Cadrul procesual. Importanta si sarcinile ascultarii victimelor si a martorilor infractiunilor de Jaf si Talharie.
Posibilitatea stabilirii unei fapte penale, a imprejurarilor in care acesta a avut loc, se datoreaza faptului ca savarsirea unei infractiuni, ca si orice alta forma de activitate a omului, in majoritatea cazurilor, este insotita de producerea in mediul existent a anumitor modificari a caror examinare, in conditii normale, asigura reconstituirea tabloului dinamic al faptei, identificarea persoanelor participante si a comportarii acestora.
Modificarile produse in mediu in legatura cu savarsirea unei fapte penale, cunoscute in teoria si practica criminalistica sub denumirea generica de urme ale infractiunii, se divizeaza in materiale si spirituale. Urmele materiale ale infractiunii reprezinta schimbari fizice suportate de obiectele din mediul in care s-a activat cu prilejul savarsirii
1. Doras S., Criminalistica, Chisinau, 1996.
2. Doras S., Criminalistica, Chisinau, 1999.
3. Basarab M., Criminalistica, Cluj, 1996.
4. Ciopraga A., Criminalistica, Iasi, 1996.
5. Ciopraga A., Evaluarea probei testimoniale in procesul penal, Iasi, 1979.
6. Mircea I., Criminalistica, Iasi, 1994.
7. Mircea I., Tactica audierii victimei, Cluj, 1974.
8. Mitrofan N., Zdrenghea V., Butoi T., Pshologia judiciara, Bucuresti, 1972.
9. Stancu E., Criminalistica, Bucuresti, 1995.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
