Programe de acțiune pentru mediu la nivelul UE

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND

CURTEA DE CONTURI A UNIUNII EUROPENE

1. Concepte și noțiuni definitorii privind Curtea de Conturi a Uniunii Europene

Uniunea Europeană este organismul internațional cu cea mai mare rezonanță în ultima vreme în spațiul românesc. Vremurile în care intelectualii conservatori precum I.L. Caragiale susțineau: „Să-și vadă de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei? Nu N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noastre”, sau cele din perioada comunistă când românilor le era interzis să meargă în Occident, sau cele imediat după Revoluția din 1989, când unii lideri

politici susțineau sus și tare că „Noi nu ne vindem țara!”, se înscriu într-un trecut pe care cu greu ni-l mai putem imagina.

Acum privirile majorității românilor, indiferent de rolul sau statusul pe care îl ocupă în societate, sunt îndreptate către această entitate supranațională, căreia România i-a devenit membră la 1 ianuarie 2007.

După căderea comunismului, singura alternativă a statelor care au cunoscut acest regim a fost integrarea/reintegrarea în sistemul occidental, ceea ce presupune pe plan politic trecerea la regimul democratic, iar pe plan economic trecerea la economia de piață funcțională.

Strâns legată de acest obiectiv, după momentul 1989, o prioritate pentru țările fost comuniste a constituit-o și alinierea la rigorile stabilite de Uniunea Europeană și organismele internaționale în vederea demarării procedurilor pentru integrarea în structurile acestora.

România nu face excepție de la aceste procese, aderarea la Uniunea Europeană presupunând armonizarea mediului politic și economic cu mecanisme instituționale, financiare și culturale moderne, occidentale într-o perioadă scurtă de timp. Acestea constituie o șansă pentru țara noastră de a-și organiza instituțiile, procedurile și de a forma personal pentru a interpreta, implementa și monitoriza activitățile din domeniile economic, politic, social și cultural.

Primii pași s-au făcut în 1946-1957 prin constituirea OECE, CECO, EURATOM și CEE. Apoi până în 1973 „Europa celor șase” (Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Olanda) devine „Europa celor nouă” prin aderarea în acel an a Marii Britanii, Irlandei și Danemarcei. Un nou impuls se resimte în anii 1974-1985. Aderă în această perioadă Grecia, Spania, Portugalia, iar în februarie 1986 se semnează Actul Unic European, care adaugă cooperarea politică celei economice și fixează data de 1 ianuarie 1993 pentru relizarea Pieței Unice .

Uniunea Europeană are propriile instituții și instanțe comunitare: Parlamentul European, Consiliul European, Comisia Europeană, Curtea de Justiție, Tribunalul de primă instanță, Curtea Europeană de Conturi, Comitetul Economic și Social, Comitetul Regiunilor, Banca de Investiții, Banca Central Europeană, Fondul European de Investiții și Mediatorul European.

Sistemul finanțărilor Uniunii Europene prin resursele proprii a necesitat organizarea unui control financiar extern mai stabil decât era organizat în CECO, în CEE și EURATOM și menținut cu modificările prin tratatul de fuziune din 1965.

Într-o societate democratică modernă, funcționarea unui audit extern independent este esențială pentru satisfacerea obligației de a transpune în acțiuni eficiente și a raporta utilizarea cu economicitate a fondurilor publice .

Curtea de Conturi Europeană ca și instituție de control exterior a Uniunii Europene contribuie la ameliorarea sub diverse aspecte a gestiunii financiare a fondurilor Uniunii.

Această misiune formulată în termeni generali nu conferă Curții Europene de Conturi putere de jurisdicție asupra conturilor. Rolul său este de a informa instituțiile europene asupra legalității și regularității operațiilor realizate pentru o bună gestiune financiară a Comunității .

2. Istoric asupra instituției

În cadrul sistemelor constituționale din statele moderne, funcția de audit este în general considerată a fi unul dintre elementele care garantează gestionarea democratică a activităților din sectorul public. Această gestionare ia de obicei două forme distincte, dar complementare, cunoscute sub numele de control intern și audit extern. Gestionarea fondurilor publice nu poate fi lipsită de un audit extern corespunzător .

Din punct de vedere istoric, crearea Curții Europene de Conturi a coincis cu două evenimente particulare importante: lărgirea puterilor Parlamentului European în materie de control bugetar și finanțarea integrală a bugetului Uniunii Europene din resurse proprii.

Înființarea Curții de Conturi se înscrie în contextul aplicării și consolidării finanțării Comunităților prin resurse proprii și în cel al atribuirii Parlamentului european a responsabilității de a descărca Comisia pentru execuția bugetului.

Creată în 22 iulie 1975, prin tratatul de la Bruxelles, Curtea de Conturi a început să funcționeze în octombrie 1977, având sediul în Luxemburg.

, de Parlament, de Curtea de justiție și de Tribunalul de primă instanță. Până atunci o regăseam între organele complementare comunitare cu caracter tehnic.

A înlocuit, în acest fel, Comisia de control, înființată prin Tratatele CEE și EURATOM și Comisarii (delegații) pentru conturi prevăzuți în Tratatul C.E.C.A.

Acte normative

- Constituția României adoptată la 31 Octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 767 din 31/10/2003;

- Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20/12/2010;

- Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, modificat prin Tratatul de la Lisabona, semnat la 13 decembrie 2007 și care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.

Manuale, tratate și monografii

- Bălan Emil, Drept financiar, ediția a IV-a, Editura C.H. Beck, București, 2007;

- Bărbulescu Iordan Gheorghe, UE de la economic la politic, Editura Tritonic, București;

- Drosu Șaguna Dan, Drept financiar public, ediția a 3-a, Editura C.H. Beck, București, 2009;

- Filipescu Ion, Fuerea Augustin, Drept instituțional și comunitar european, edțiția a V-a, Editura Actami, București, 2000;

- Fuerea Augustin, Manualul Uniunii Europene, ediția a 5-a, Editura Universul Juridic, București, 2011;

- Gilbert Gornig, Ioana, Eleonora Rusu, Dreptul Uniunii Europene, Editura C.H. Beck, București, 2006;

- Gyula Fîbiîn, Drept instituțional al Uniunii Europene, Editura Hamangiu, București, 2012;

- Manolache Octavian, Drept comunitar, ediția. a II-a, Editura All beck, București, 1999;

- Marcu Viorel și colaboratorii, Instrumente juridice fundamentale ale Uniunii Europene, Editura Lumina Lex, București, 2003;

- Minea Mircea Ștefan, Costaș Cosmin, Dreptul Finanțelor Publice - Volumul I, Editura Sfera Juridică, Cluj, 2006;

- Oneț Cristina, Dreptul finanțelor publice - Partea generală, Editura Lumina Lex, București, 2005;

- Păun Nicolae, Păun Adrian-Ciprian, Cicea Georgiana, Europa unită. Europa noastră, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2003;

- Porumbăcean Claudiu, Politicile și instituțiile UE, Editura Vasile Goldiș University Press, Arad, 2009;

- Predescu Bianca Maria Carmen, Drept instituțional comunitar, Editura Universul Juridic, București, 2013;

- Scăunaș Stelian, Organizații internaționale și instituții europene, Editura Burg, Sibiu, 2008;

- Scăunaș Stelian, Uniunea Europeană. Construcție. Reformă. Instituții. Drept, Editura C.H. Beck, București, 2008;

- Vătăman Dan, Organizații europene și euroatlantice, Editura C.H. Beck, București, 2009.

Ediții periodice

- Revista Curtea de Conturi Europeană, Raportul anual de activitate - 2009;

- Revista Curtea de Conturi Europeană, Raportul anual de activitate - 2010;

- Revista Curtea de Conturi Europeană, Raportul anual de activitate - 2012.

Surse de internet

- http://europa.eu/index_ro.htm - Site-ul oficial al Uniunii Europene;

- http://www.eca.europa.eu/ro/Pages/ecadefault.aspx - Site-ul Curții de Conturi a Uniunii Europene.