In orice epoca istorica, in orice societate organizata statal, au existat persoane investite cu autoritate administrativa, care conduceau in nume propriu sau in numele sefului de stat diferite domenii de activitate economico-sociale. Initial aceste persoane formau consiliile private sau cabinetele care il ajutau pe monarh in activitatea de conducere statala. Membrii consiliilor private erau subordonati monarhului, actionau in numele monarhului, de regula pe intreg teritoriul tarii fiind considerati functionarii coroanei sau servitorii monarhului, dregatorii domnului in tarile romane.
Incepand cu secolele al XVII-XVIII-lea, in special dupa revolutiile burgheze din Europa si dezvoltarea regimurilor politice constitutionale bazate pe afirmarea principiului separatiilor puterilor in stat, puterea executiva la nivel central este executata in special de cabinetele ministeriale, Guverne, in general independente de autoritatea regala care de altfel s-a diminuat considerabil.
In epoca contemporana, in majoritatea statelor conducerea administratiei publice la nivel central si asigurarea realizarii programelor politice revine guvernelor formate din ministrii. Notiunea de ministru in sens modern nu se confunda cu notiunea de dregator sau consilier al monarhului, deoarece ministru este titular de departamente, are o competenta materiala si teritoriala stabilite de lege sau de constitutie. Ministrii sunt membri ai guvernului, care la randul lui este condus de un prim-ministru. In sistemele constitutionale contemporane rolul primului ministru si al guvernului este sporit in ceea ce priveste realizarea politicii interne si externe, inclusiv sub aspect legislativ. Se constata o implicare din ce in ce mai accentuata a executivului in realizarea functiei legislative in stat, aceasta nefiind un monopol al Parlamentului.
Guvernul si ministerele, prin atributiile lor fac parte din categoria organelor administrative ale statului. Guvernul exercita puterea executiva la nivel central, asigura realizarea programului de guvernare si conduce administratia publica a statului. Institutia sefului de stat face parte din sistemul administratiei publice centrale iar in regimurile constitutionale prezidentiale si semiprezidentiale este si sef al executivului, de regula alaturi de primul- ministru.
In Romania aparitia ministrilor implicit a ministerelor precede aparitia Guvernului in sensul de organe de stat, subiecte in raporturile de drept administrativ in nume propriu. In acest sens Regulamentele organice se refera la ministrii si la Sfatul administrativ, care nu era inca un Guvern ci o institutie intermediara. Dupa unirea Principatelor, Statutul dezvoltator al conventie de la Paris face referire la Consiliul de Ministrii, organ administrativ central care alaturi de domnitor si parlament exercita puterile publice. Constitutia din 1866 stabilea ca puterea executiva se exercita de domn prin intermediul ministrilor. Se facea referire la reguli despre numirea si revocarea ministrilor, responsabilitatea acestora. Domnul era iresponsabil, actele sale trebuind sa fie semnate de ministri.
Constitutia din 1923 arata ca Guvernul exercita puterea executiva in numele Regelui in modul stabilit prin Constitutie iar ministrii numiti alcatuiesc Consiliul de Ministrii. Acesta este prezidat de primul ministru care are si atributia de a forma Guvernul. Se face distinctie intre Guvern care este organ central al administratiei publice si Consiliul de Ministrii care este un organ de deliberare.
Potrivit Constitutiei din 1938, Guvernul ca institutie administrativa centrala nu este reglementat. Se fac referiri numai la Consiliul de Ministrii ca organ cu un caracter deliberativ. Numai ministrii si nu guvernul exercita puterea executiva in numele regelui. Constitutiile din 1948 si 1952 stabilesc ca Guvernul este
- Antonie Iorgovan, "Tratat de drept administrativ", vol. I, ed. 4, Editura All Beck, Bucuresti, 2005
- Vasilica Negrut, ,,Drept administrativ", Editura Fundatiei Academice Danubius, Galati, 2006
- Verginia Vedinas, ,,Drept administrativ", note de curs, revazut si actualizat, Universitatea Dunarea de Jos, Galati, 2006
- Cristian Ionescu, ,,Constitutia Romaniei-Legea de revizuire comentata si adnotata, cu dezbateri parlamentare", Editura All Beck, Bucuresti, 2003
- Constitutia Romaniei, Editura Steaua Nordului, Constanta, 2008
- Legea nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, actualizata
- Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
