De-a lungul timpului, religia care este credinta in supranatural, sacru sau divin şi codul moral a luat un imens număr de forme in diverse culturi sau persoane. Religiile moderne majore sunt: crestinism (ortodoxism, catolicism, protestantism), islam, hinduism, brahmanism, taoism, confucianism, buddhism, iudaism, sikhism, jainism, religia slavica. Religiile lumii au fost si sunt in continuare importante subiecte de discutie, moduri de a interpreta lumea, si au influenta asupra politicii, economiei, a intregii societati.
Termenii de Orient si Occident devin concepte culturale si identitare odata cu confruntarile intre civilizatii pe care le deschid marile descoperiri geografice. Acesti termeni sunt analizati de E. Said , care spune despre Orient ca „a ajutat la definirea Europei (sau a Vestului) ca fiind contrastul propriei imagini, idei, personalitati, experiente”, in acelasi timp, Europa a fost mereu „pe o pozitie de forta” fata de Orient. Comunicarea intre Orient si Occident a fost si inca este dificila, datorita diferentelor mari intre culturi si oameni. Daca spiritul occidental se remarca prin activitate, creatie, individualitate, modernitate, spiritul oriental care este la polul opus, se remarca prin resemnare pasiva, fatalism, supunere, traditie. Astfel dialogul devine greoi intre popoare atat de diferite, cu atat mai dificil este dialogul religios, deoarece diferentele intre religii sunt foarte mari. Robin Laurance afirma in prefata cartii sale, „Portrait of Islam” , ca a fost impresionat de numarul de credinciosi, si ca nicaieri in lumea Crestina nu a vazut bisericile pline in fiecare Duminica, asa cum vinerea moscheele erau atat de pline incat oamenii nu incapeau in ele.
In intampinarea dialogului religios intre Orient si Occident si nu numai, vine intalnirea anuala internationala, „Oameni si religii”, promovata de Comunitatea Sant’Egidio, al cărei fondator este profesorul italian Andrea Riccardi, Marco Impagliazzo fiind preşedintele acestei comunitati. Aceasta intalnirea anuala, reuneste barbati si femei de culturi si credinte diferite, sub semnul dialogului si al pacii.
Una din aceste intalniri a fost tinuta in Bucuresti in anul 1998, fiind organizata de Comunitatea Sant’Egidio, in colaborare cu Presedintia Romaniei si Patriarhia Romana. „Tema intalnirii “Pacea este numele lui Dumnezeu. Dumnezeu, omul, popoarele” a fost dezbatuta de catre cei prezenti pe parcursul a trei zile, in conferinte publice si mese rotunde. La aceasta intalnire au participat 193 de personalitati religioase, conducatori si reprezentanti ai marilor religii ale lumii, din mai bine de 40 de tari.” A existat un apel pentru pace: „Noi, barbati si femei de confesiuni diferite, veniti din intreaga lume, ne-am adunat aici, la Bucuresti, pentru a ne ruga lui Dumnezeu sa ne dea maretul dar al pacii. [...] Am venit in Romania in cautarea pacii. […] Nu exista ura, conflict, care sa fie mai tari decat rugaciunea, iertarea si iubirea. Prin urmare, cerem iertare si daruim iertare. In aceste zile, am lucrat prin dialog si am invatat sa dialogam. Acest medicament, care este dialogul, ne permite sa vindecam multe neintelegeri si conflicte intre popoare si religii. Dialogul dezvaluie ca razboiul si lipsa de intelegere nu sunt invincibile. Prin dialog, nimic nu se pierde. Totul devine posibil intr-un climat de pace! Prin urmare, sa nu mai fie razboaie niciodata! Sa ne dea Domnul darul minunat al pacii, prin rugaciunile tuturor credinciosilor!” .
Comunitatea Sant'Egidio a luat nastere la Roma in 1968, astazi fiind o miscare de laici la care adera mai mult de 50.000 de persoane, implicata in comunicarea Evangheliei si in opere de caritate la Roma, in Italia si in mai mult de 70 de tari de pe diferite continente. Exista diferite comunitati raspandite in lume care impartasesc principiile Comunitatii Sant'Egidio: „Rugaciunea, care insoteste viata tuturor Comunitatilor la Roma si in lume, constituind un element esential al Comunitatii. Rugaciunea este centrul si spatiul ce imprima orientarea de ansamblu a vietii comunitare. Comunicarea Evangheliei, inima vietii Comunitatii, care se extinde spre toti cei care cauta si cer sa gaseasca un sens pentru viata lor. Solidaritatea cu saracii, traita ca serviciu voluntar si gratuit, in spiritul evanghelic al unei Biserici care este Biserica tuturor si in mod particular a saracilor (Ioan al XXIII-lea). Ecumenismul, trait ca prietenie, rugaciune si cautare a unitatii crestinilor din lumea intreaga. Dialogul, indicat de Vatican II ca drum al pacii si al colaborarii intre religii, dar si ca mod de viata si ca metoda pentru reconcilierea in conflicte.” Centrul comunitatii este Biserica romana Sant'Egidio, de la care si-a luat numele.
Literatura occidentala de specialitate dezbate mai multe cauze ale aparitiei dialogului religios dintre Orient si Occident. O cauza mult mediatizata este existenta unor structuri depersonalizate create de societatile industriale moderne, iar in legatura cu asta, religiile orientale sustin ca ar avea alternative la modul de viata sociala din Europa; astazi insa, structurile depersonalizate nu mai sunt un fenomen exclusiv occidental.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
