Proiect de educație a părinților

1.Titlul proiectului:

Acceptă-mă așa cum sunt!

Am elaborat acest proiect pe o temă de educație interculturală ,deoarece sunt educatoare la o grădiniță din mediul rural, unde o treime din copiii grupei sunt de etnie rromă. Deși, la prima vedere aș putea spune că nu sunt probleme deosebite la nivelul grupei (copiii încearcă să se accepte între ei, dezvoltă chiar relații de prietenie),există totuși și mici răutăți ,unele fiind aduse la grădiniță ,din familie .De aceea consider că, un program de consiliere al părinților ar rezolva problemele neplăcute care apar la nivelul grupei.

2.Definirea problemelor.

Consilierea părinților pentru dezvoltarea stimei de sine și o comunicare eficientă cu proprii copii si acceptarea celui de lângă tine.

3.Descrierea problemelor.

Comunicarea educațională realizată în școala contemporană, aflată sub semnul ,diversității culturale, impune existența, la nivelul educatorului ca principal inițiator al comunicării, a unor competențe diverse ,legate in primul rând de comunicare. Având in vedere nevoia de a crea un dialog intercultural in școală și a determina o apropiere a copiilor de alterietatea culturală ,noi adulții, părinți si profesori deopotrivă trebuie să-i ghidăm pe aceștia pentru a-l accepta pe ce de lângă noi așa cum este Încă de la începutul carierei mele de educatoare, am observat că unii copii când soseau pentru prima dată la grădiniță nu-și acceptau colegul din motive ca: ,, nu vreau sa mă joc cu el, este țigan sau ,,mama mi-a spus sa nu mă împrietenesc cu X pentru că nu este la fel ca mine ,este pocăit”.

M-am tot întrebat care o fi cauza apoi ,experiența de peste ani m-a ajut sa înțeleg, că totul pornește din familie și că familia are un rol hotărâtor în creșterea și educarea propriilor copii.

4.Identificarea posibililor factori de formare si dezvoltare a problemei.

Competența interculturală este, alături de competența de comunicare, premisa principală pentru a putea dimensiona intercultural, comunicarea educațională.

Termenul de competență interculturală, este definit drept ,,capacitate de a mobiliza cunoștințe, metode de acțiune ,dar și trăiri afective ,atitudini pozitive in rezolvarea unor situații de interacțiune interculturală”(Perrenoud,1997,Rey,1996 apud Butnaru,S.,2001,p.84).

Aceasta competență determină adaptabilitatea și acceptarea celui de lângă noi, chiar dacă face parte dintr-o minoritate.

Formarea si dezvoltarea competenței interculturale implică dezvoltarea competenței de comunicare, înțelegerea si operarea cu diferențele precum și însușirea modului ,,de diminuare a incertitudinii față de celălalt aparținând unei culturi diferite”(Butnaru,S.2001,p.83.

In literatura de specialitate există modele ale competenței interculturale. Modelul teoretic integrativ al competenței interculturale- AUM (Anxiety/Uncertainty Management)a fost elaborat de către W. Gudykunst in perioada 1988-1995(cf.Butnaru,S.,2001,p.85) a capătat atributul de integrativ datorită îmbinării sistemice a celor trei dimensiuni psihocomportamentale clasice: cognitivă, afectivă și comportamentală ,pe care le pune in relații cauzale cu doi factori considerați răspunzători pentru eficiența comunicării și ,implicit ,a relațiilor intrapersonale și interculturale: incertitudinea și anxietatea ca și cauze ale competenței interculturale.

Această teorie are trei categorii de cauze superficiale ale competenței interculturale considerate de Gudykunst si componente ale competentei interculturale :factori afectivi( dorința de a comunica adecvat si eficient cu ceilalți);factori cognitivi (cunoașterea, conștientizarea si înțelegerea a ceea ce trebuie făcut pentru o comunicare eficientă);factori comportamentali(abilități ce trebuie manifestate ca si comportamente de relaționare eficienta(Butnaru,S.,2001,p.88).

1. Butnaru, S., 2001,, Competențe interculturale- demers explicativ, în vol. O nouă provocare pentru educație: interculturalitatea ”, coord. Teodor Cozma, Ed. Polirom, Iași.

2. Elinor Schulman Kolumbus, 2002, traducere Magdalena Dumitrana ”Didactica Preșcolară”, Ediția a II-a , Editura Integral, București.

3. Felicia Iuroaia, 2010, ”Management și comunicare coordonate și niveluri socio-educaționale”, Editura Spiru Haret, Iași.

4. Lector univ. dr. Petruța Rusu, 2017, ”Educația și Consilierea Părinților” , Universitatea ”Ștefan cel Mare ” , Suceava.

5. Perrenoud, Ph; 1997,,Construire des competences des l’ecole ”, ESF, Paris.

6. http://www.isjcj.ro/crei/crei/pdfeuri/formare/ghidurile%20Phare%202001/%5Beducatie_interculturala%20si%20anti-discriminare%5D.pdf