Corupție în mediul academic

Performanța sectorului public este strâns corelată cu integritatea acestuia.

Învățământul superior nu face excepție de la această regulă. În timp ce corupția la nivel administrativ și politic primește foarte multă atenție din partea Comisiei Europene și a presei, cea din domeniul educației este un subiect mai puțin discutat, deși în sondaje publicul își manifestă nemulțumirea față de acest aspect.

Studii privind învățământul universitar au adus în prim plan această problemă larg cunoscută, dar discutată numai informal în comunitatea academică.

Corupția în sectorul educației este definită de Hallak și Poisson ca “folosirea abuzivă a unei funcții publice în scopul satisfacerii unor interese private, care au un impact semnificativ asupra disponibilității și calității bunurilor și serviciilor educaționale, și o consecință asupra calității și echității în educație” .

Fenomenul corupției cuprinde o gamă largă de manifestări, de la nepotism, clientelism, mită până la delapidare de fonduri publice (a se vedea Tabelul anexat).

Există o tipologie variată a corupției, tipologie determinată de o multitudine de factori. Întalnim clasificări prin prisma comportamentelor umane cât și a mediului social- economic.

Clasificarea corupției prin prisma comportamentului uman și a tipului de interese ce intră în joc ne conduce la concluzia că există două mari categorii de corupție: personală și colectivă.

În România, 77% dintre studenți și 35% dintre cadre didactice consideră că nivelul de corupție în universitățile românești este ridicat. Mai mult, 50% dintre studenți și 28% dintre cadrele didactice din universitățile publice știu că în departamentul lor există profesori care primesc daruri/bani de la studenții lor .

În plus, percepția asupra corupției arată un grad general scăzut de încredere al cetățenilor față de instituțiile statului.

Mita pentru obținerea unei note de trecere și ulterior a diplomei scade din calitatea educației și a celor care primesc această educație. Aceasta are repercursiuni asupra pieței muncii și distorsionează întreg procesul de selecție a celor mai buni, afectând implicit dezvoltarea economică, socială și politică a țării.

Nu în ultimul rând, această cultură a corupției se transmite tinerei generații care percepe acest comportament ca o practică demnă de adoptat. Ei învață că trișatul și mita sunt o cale acceptabilă de a avansa în carieră, că efortul personal nu mai contează, iar succesul vine mai degrabă din manipulare și favoritism.

Aparent, natura schimbului, studentul oferă profesorului bani pentru a promova clasa, este una în care ambii au de câștigat. Studentul obține promovarea și profesorul obține un venit în plus. Dar situația nu stă chiar așa, căci acest schimb poate fi văzut și ca unul în care doar unul are de câștigat și celălalt pierde (profesorul beneficiază de pe urma acestor onorarii informale, dar studentul pierde pentru că nu dobândește cunoștințe).

Aceste practici subminează orice fel de stimulente care ar putea motiva tinerii să muncească pentru a obține ceea ce vor. În acest sens, se contrazic principalele valori ale educației, și anume: integritate, echitate, corectitudine și justiție socială.

Înflorirea corupției educaționale are un impact negativ asupra societății. Subminează încrederea publicului în învățământul superior, exacerbează calitatea în educație, pregătește tineri profesioniști necalificați și le predă valori și cultură distorsionată. În ciuda consecințelor grave pe care corupția educațională le impune asupra societății și a posibilei sale omniprezente în întreaga lume, acest fapt observabil abia recent a început să atragă atenția cercetătorilor educaționali. Deși se observă progrese semnificative în domeniu, cunoașterea structurilor și proceselor de corupție educațională este încă limitată.

Educația este sectorul public care posedă cea mai mare capacitate de a influența destinul și succesul tinerilor societății. Este poate singurul sector public care are cea mai mare influență asupra valorilor și convingerilor tinerilor despre bine și rău, bine și rău, legal și ilicit. Mai mult, educația are o influență puternică asupra selecției elitei și, astfel, a viitoarelor conduceri a națiunilor.

Importanța acestor funcții ale învățământului superior pentru bunăstarea societății este extraordinară. Atunci când corupția interferează cu sarcinile de bază ale învățământului superior, ea tinde să submineze bunăstarea societății, afectând în cele din urmă tinerii săi.

Corupția în învățământul superior variază de la marea corupție implicând politicieni (de exemplu, obținerea diplomelor) și deturnarea bugetelor învățământului superior, către corupția birocratică și administrativă în managementul universitar și la necinste academică.

Legislație

1. Hotărârea Guvernuluii nr.583/2016_strategia nationala anticoruptie 2016-2020,

2. Ordinul ministerului educației naționale nr. 5113/15.12.2014 pentru aprobarea Metodologiei privind managementul riscurilor de corupție în cadrul Ministerului Educației Naționale și al instituțiilor și unităților subordonate/coordonate a căror activitate vizează învățământul preuniversitar,

3. Ordinul ministerului educației naționale nr. 5144/26.09.2013 privind aprobarea Strategiei Anticorupție în Educație,

4. „Prevenirea corupției în educație prin informare, formare și responsabilizare” - Proiect cofinanțat prin Fondul Social European prin Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative”- COD PROIECT: SMIS 30342.

Referințe bibliografice

1. Policy Warning and Forecast Report, http://www.sar.org.ro/files/Raport%20SAR%20asupra%20educatiei,%202007.pdf

2. Ghid privind mijloacele legale de prevenire și combatere a faptelor de corupție în sectorul educație,

3. Ghid privind modalități practice de identificare a proceselor instituționale de gestiune și management, vulnerabile la corupție,

4. Ghid deontologic al funcționarilor și personalului contractual membri în consiliile de administrație a unităților de învățământ.