Transferul deținuților

Penitenciarul este un univers revoltator, fascinant, o lume in permanenta implozie psihologica coordonatele de existenta ale careia sunt crima, esec, patologic, stres, disperare, neputinta. La prima vedere specificul vietii penitenciare pare a fi simplu in care personalul asigura servicii pentru detinuti: hrana, cazare, igiena, imbracaminte, recreiere, culturalizare, securitate.

Dar cunoscand mai bine vedem dimensiunile ei si structura relatiilor, normele si valorile ei, sistemul de privilegii, raporturile de forta, status-urile si rolurile diferitor persoane. Spatiul penitenciar fiind un spatiu inchis dihotomic penal al autoritatii, un camp de forte vesnic intr-o neintelegere bazata pe o regularitate stricta, cu urmari psihologice asupra detinutului si personalului penitenciar.

Comunitatea fiecarui penitenciar luat aparte constituie o lume anonima, de oameni privati de prestigiu social, cu constiinta minoritatilor lor. Acesta este punctul de vedere al societatii bazate pe normativitate sociala. Deoarece o mare parte din detinuti si fosti detinuti nu sunt in deplinul acord al acestei viziuni.

Specifica mediului de detentie este lipsa de libertate, o chestiune sociala ce impiedica cazuri de devianta sau inadaptare, o realitate prezenta caracteristica societatii din toate timpurile pana in prezent.

Un sistem penitenciar reuneste in sine 3 elemente de baza:

1. Modalitatea executarii privatiunii de libertate.

2. Tratamentul aplicat detinutilor:

- criterii de separare;

- drepturi;

- obligatii;

- activitati culturale educative.

3. Organizarea propriu - zisa a penitenciarului:

- tipul de detinuti;

- grupul de detinuti;

- personalul penitenciar.

Pe baza acestor 3 elemente sunt mai multe sisteme penitenciare incepand cu:

Sistemul Pensilvania din orasul american Philadelphia unde a fost folosit din 1790, cunoscut ca sistem celular sub 2forme:

a) sistem celular absolut: unde detinutii erau obligati sa pastreze o tacere totala, nu comunicau cu nimeni, erau scosi la plimbare separat.

b) Sistem celular de separatiune: detinutii izolati unul de altul, puteau comunica doar cu personalul inchisorii.

Sistemul Aubirian creat in 1820 in Aubira cunoscut sub numele de "silance sistem": detinutii stau izolati in celule doar noaptea, ziua muncesc in comun, pastrand tacere.

Sistemul Reformator aplicat in 1876 la penitenciarul Almira din New - York. Pedeapsa nu avea termen fix: nu depindea de gravitatea faptei comise, ci de compararea detinutului pe timpul executarii pedepsei. Detinutii erau impartiti in trei clase: cine atingea prima clasa, cea mai buna considerata, dupa sase luni era eliberat conditionat. Dupa jumatate

1. G. Antoniu, Codul penal pe intelesul tuturor, Editura Politica, Bucuresti,1975 ;

2. G.Florian, Psihologie penitenciara, editura Expert 6, Bucuresti1996 ;

3.L.Brian, Enciclopedia ucigasilor in serie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1996 ;

4.Legea 275/2006 ;

5.Ordonanta Guvernului nr.55/2002, amendata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.108/2003).

6.Reviste de practica juridica ;

7. Revista "Saptamina", Chisinau, 1 mai ;

8. Buletinului informativ de penologie nr.25 din decembrie 2003, editat de Consiliul Europei