Curs de management de proiect master nr 1

INTRODUCERE

Societatea moderna se caracterizeaza in general prin activitati diverse si de mare complexitate, ce ridica probleme de organizare si conducere, care de cele mai multe ori nu pot fi rezolvate prin metodele traditionale, bazate pe experienta si intuitie. Organizarea optima, rezultate maxime impreuna cu minimizarea consumurilor de resurse, competitivitate, putere, sunt doar cateva din telurile oricarei organizatii sau om de afaceri. Atingerea acestora presupune rationamente si calcule bazate pe fundamente stiintifice, obtinerea si utilizarea unor resurse variate cantitativ si calitativ. Activitatea de rezolvare a acestor probleme este cunoscuta sub denumirea de management, iar cei care desfasoara aceasta munca sunt numiti manageri.

Fara indoiala managementul este una dintre cele mai provocatoare, captivante si profitabile profesii a zilelor noastre, Femeile si barbatii care realizeaza managementul firmelor si/sau afacerilor, joaca un rol important in modelarea lumii in care traim, acordandu-le acestora putere dar si satisfactia morala a autorealizarii profesionale si umane.

Functie de marimea ei, o organizatie poate angaja unul sau mai multi manageri responabili pentru activitatile desfasurate in diferitele sectoare specializate ale firmei. Deasemenea o firma va include manageri corespunzator nivelelor ierarhice de organizare a acesteia. Bineinteles ca se naste intrebarea: ,, este necesar ca orice firma sa angajeze o armata de manageri ? ,,. Raspunsul este si da si nu. O firma de mari dimensiuni are nevoie de o armata de manageri, fiecare responsabil pentru activitatile particulare specifice nivelului operational si ariei de activitate unde isi desfasoara activitatea. La polul opus o firma firmele mici sau intreprinzatorii particulari vor fi singurii manageri ai propriei afaceri. Important pentru orice organizatie este nu numarul managerilor angajati ci abilitatea acestora de a realiza obiectivele organizatiei.

Manager, management sunt cuvinte des utilizate in cele mai variate si neasteptate situatii, pentru a defini profesii, posturi sau functii administrative sau activitati foarte diverse. De foarte multe ori se ajunge la o folosire abuziva a acestor notiuni, considerandu-se ca simpla lor enuntare va conduce implicit la rezolvarea oricarei situatii sau probleme.

Ce este managementul ? Ce calitati si pregatire trebuie sa aiba un manager ? Care sunt caracteristicile comune activitatii de management indiferent de domeniul de aplicare ? Care sunt strategiile, tehnicile, metodele si instrumentele specifice managementului si managerului ? Care este pregatirea profesionala a unui manager ? Care sunt particularitatile managementului corespunzator diferitelor activitati ? Iata doar citeva intrebari la care vom incerca sa dam un raspuns in prezenta lucrare.

1. CE ESTE MANAGEMENTUL ?

A defini managementul este o intreprindere dificila, datorata pe de o parte complexitatii activitatii, iar pe de alta parte ariei foarte largi de aplicabilitate a acesteia. De-a lungul secolelor conducerea s-a dezvoltat ca o arta empirica. Ea a progresat datorita cuceririlor experientei umane. Mult timp insa artele, stiintele si profesiunile traditionale, au fost situate pe o platforma intelectuala cu un statul superior celui al studiului si practicii conducerii. Aparuse opinia, uneori din pacate promovate si astazi, ca studiul stiintific al conducerii, prejudiciaza dezvoltarea intelectuala si pregatirea tehnica. Dar atit timp cit nu a existat o fundamentare stiintifica , experientele individuale au ramas doar cazuri particulare, foarte dificil de transferat in timp. Ele erau transmise de la o generatie la alta prin viu grai, insa descrierile erau incomplete, lipsite de precizie, fiind practic de neutilizat deoarece nu se corelau cu circumstantele la zi in care se desfasurau activitatile. De aici si reactia, uneori de inteles, a unor conducatori care afirmau ca: ,,experientele sunt bune dar la mine ele nu pot fi aplicate deoarece sunt alte conditiile si caracteristicile activitatilor de productie". Din cauza lipsei unui punct de vedere fundamentat stiintific, nu se putea vedea modul in care toate experientele se ocupa de aceesi factori, reprezentand variatii ale unui sistem fundamental.

Dezvoltarea generala a societatii omenesti a condus implicit si la o crestere a complexitatii activitatilor economice. Astfel procesele de executie, cele financiare, cele de vanzare, de organizare, de cercetare si dezvoltare, de publicitate, etc, au devenit activitati specializate, considerate ca domenii separate. Acest fenomen a condus la o specializare a conducatorilor, in cadrul unor departamente, ceea ce a permis perpetuarea conceptiei dezvoltarii necorelate a diverselor compartimente ale unui sistem de productie. Dar ca orice experienta umana, care la inceput s-a dezvoltat ca o arta empirica, nevoia de a intelege mai bine fundamentele artei conducerii, de a explica, organiza si analiza intr-o forma mai sintetica si mai folositoare, au generat aparitia si dezvoltarea stiintei conducerii denumita management.

Prin urmare chiar daca uneori termenii se confunda, managementul si conducerea sunt doua notiuni diferite, dar care se conditioneaza reciproc. Legatura dintre acesti termeni este de fapt legatura dintre stiinta si arta.

Figura 1. Legatura dintre arta conduceriisi stiinta managementului

Nivel de dezvoltare

timp

Arta conducerii

Stiinta managementului

1900

Conducerea fiind o arta, se dezvolta prin experiente separate, dar dupa un timp inceteaza sa evolueze din cauza starii dezorganizate a cunostintelor. Cand obiectivele si fundamentele necesare coincid, incepe sa se dezvolte stiinta, pentru a explica, organiza si analiza experientele intr-o forma folositoare. Deoarece stiinta se dezvolta, se va creea o noua baza pentru extinderea viitoare a artei. In context, managerul va aplica in practica metode, tehnici si instrumente specifice stiintei. Conducatorul va avea ca punct de plecare rezultatele actictivitatii managerului, insa marea majoritate a deciziilor sale vor fi rezultatul in primul rand al experientei si intuitiei proprii.