Geneza metodei de calculare planificată a costurilor se găseşte în S.U.A., unde a apărut o nouă categorie de costuri bazate pe calcule tehnice, pe studii ale consumului productiv şi pe evaluarea consumurilor de materiale şi de timp cu ajutorul unor mărimi planificate. Acestea au apărut sub diferite denumiri, ca acelea de costuri estimate, costuri standard, costuri normate, costuri bugetare şi costuri preliminate. Prin costuri standard (Standard Cost) s-au înţeles de la început costuri planificate pe unitatea de produs.
Primele faze de calculare a costului standard au fost aplicate de specialiştii în organizarea muncii, în frunte cu F.W. Taylor, F.B. Gilberth, H. Emerson, C.G. Barth. Taylor, părinte al noţiunii de “standard” a pus bazele calculaţiei planificate a costurilor.
Metoda de calculare a costului standard a trecut prin numeroase faze, înregistrănd perfecţionări continue, ceea a dus la răspândirea acesteia în toate ţările occidentale.
Etapă premergătoare a calculaţiei costului standard o constituie “sistemul costurilor antecalculate (Estimated Cost System)” apărut în anul 1901 în S.U.A., si care constă în antecalcularea anuală a costurilor de fabricaţie pe unitatea de produs atât pentru costul materialelor, cît şi pentru costul prelucrării.
Calcularea costurilor se face lunar prin înmulţirea cantităţilor de produse obţinute cu costurile antecalculate pe unitatea de produs.
Rezultatul obţinut se compară cu costurile efective, stabilindu-se abaterile absolute şi în procente faţă de costul antecalculat.
Ca avantaje ale procedeului “Estimated Cost System” se subliniază simplificarea substanţială a calculaţiei costurilor ca urmare a renunţării la postcalcul pe unitatea de produs şi tendinţa integrării calculaţiei costurilor în sistemul planificării de ansamblu a întreprinderii, procedeul nereuşind să asigure un control complet şi adâncit al costurilor.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
