Ipostaza de ,,joc social" pe care contabilitatea a capatat-o in ultima vreme are loc pe o
,,scena" in care se intalnesc atat producatorii cat si utilizatorii informatiei financiare, acestia
din urma reprezentand categoria care dinamizeaza si impune, de cele mai multe ori, regulile
,,jocului".
Dezvoltarea ofertei de informatii financiare si, implicit, dezvoltarea contabilitatii, a
fost si va ramane strict legata de dezvoltarea cererii de informatii financiare, venita din partea
unor utilizatori ale caror necesitati informationale depind de mediul economic, politic,
juridic, social si cultural in care actioneaza. Toti acesti factori au determinat dezvoltarea, in
timp, a unor sisteme contabile diferite de la o tara la alta, cu implicatii diferite asupra
practicii si reglementarii contabile. Astfel, regulile de evaluare si masurare, modul de
contabilizare a unor evenimente sau tranzactii precum si modul de prezentare a situatiilor
financiare pot fi diferite de la o tara la alta, ceea ce constituie un impediment in calea
comunicarii financiare.
1.1 Analiza principalilor factori ce influenteaza dezvoltarea sistemelor contabile
A. Sistemul politico-economic
Diferentele dintre sistemele politice si economice ale diferitelor tari se vor reflecta in
diferentele ce apar in legatura cu modul de organizare a economiei, care vor influenta, la
randul lor, obiectivele contabilitatii.
a). In cadrul unui sistem politic liberal, specific tarilor vest-europene, Americii de
Nord, Japoniei si Australiei, guvernul, ca reprezentant al statului, poate detine in proprietate
intreprinderi industriale sau comerciale fara a juca, insa, un rol determinant in conducerea
lor, asa dupa cum, poate avea un rol activ in conducerea si controlul afacerilor unor
intreprinderi pe care nu le detine in proprietate.
In cadrul unor astfel de tari, relatia dintre comunitatea afacerilor si guvern poate fi
privita, in cea mai mare parte, ca o relatie de cooperare, in care, atat statul cat si
intreprinderile vor fi beneficiarii directi ai afacerilor derulate: statul se va bucura de un plus
de credibilitate prin crearea de noi locuri de munca, va detine controlul asupra economiei iar
intreprinderile vor beneficia de profitul obtinut, care, reinvestit, va conduce la dezvoltarea lor
dar si a societatii, in general.
O societate dezvoltata din punct de vedere economic va avea o influenta majora asupra
dezvoltarii sistemului informatoinal-contabil al intrepriderilor tarilor respective. Pe masura ce
o intreprindere care actioneaza in cadrul unei astfel de societati creste in marime si
complexitate, va creste si interesul potentialilor investitori fata de ea. In aceste conditii,
obiectivul fundamental al contabilitatii va fi acela de a oferi informatii utile in vederea
luarii deciziei de a investi. Obiectivul contabilitatii americane, spre exemplu, este acela de a
oferi cea mai realista (onesta) imagine posibila a situatiei economice a intreprinderii iar a
2
celei britanice, de a oferi o imagine adevarata si loiala (true and fair view). Pentru a atinge
acest obiectiv, informatiile contabile trebuie sa fie inteligibile, relevante, comparabile si
fiabile.
In cadrul unor astfel de tari, cererea de informatii financiare vine, cu predilectie, din
partea investitorilor, pentru care, capacitatea de a realiza castiguri viitoare devine o
informatie capitala. In acest sens, contabilitatea va avea drept menire comunicarea de
informatii care sa dezvaluie rentabilitatea intreprinderii, in special sub forma beneficiului din
exploatate. In consecinta, cercetarile in domeniul contabil au fost indreptate, cu predilectie,
spre masurarea veniturilor si a cheltuielilor din exploatare si mai putin in scopul unei evaluari
mai semnificative a activelor si pasivelor bilantiere, de unde si importanta crescuta acordata
contului de profit si pierdere, ca document contabil de sinteza, in detrimentul bilantului.
Pe de alta parte, luarea deciziei de a investi se bazeaza si pe capacitatea intreprinderii de
a degaja fluxuri monetare, considerate fenomene concrete, masurate si evaluate cu ajutorul
tabloului fluxurilor de trezorerie. Acest document contabil de sinteza pune in evidenta
variatia lichiditatilor intreprinderii in cursul unui exercitiu contabil, reliefand, in acelasi
timp, si contributia diferitelor activitati derulate de intreprindere (de exploatare, de finantare
si de investitii) la obtinerea fluxurilor de lichiditati. Importanta unui astfel de document
rezida si in faptul ca intreprinderile pot previziona viitoarele fluxuri de lichiditati, informatie
utila investitorilor din perspectiva recuperarii investitiilor efectuate
Nu in ultimul rand, investitorii si creditorii intreprinderii sunt interesati de natura si
marimea resurselor economice detinute sau controlate de intreprindere, sub forma de active,
precum si de natura pasivelor sale interne si externe. Structura bilantului intreprinderilor
unor astfel de tari raspunde acestui obiectiv.
b). Alaturi de sistemul politico-economic liberal, exista si unul egalitar-autoritar, (ce
poate fi asociat cu un sistem economic planificat, centralizat) ce tinde sa coexiste cu unul
de tip liberal. Un astfel de sistem include fostele tari socialiste ce se gasesc, in momentul de
fata, in plin proces de tranzitie catre economia de piata .
In cazul unor astfel de tari, cererea de informatii financiare venea, mai ales dupa cel
de- al doilea razboi mondial si pana in 1990, din partea unicului utilizator al informatiei
contabile, statul.
In Romania, spre exemplu, sistemul contabil era unul de tip monist1
si avea drept
obiectiv furnizarea informatiilor necesare planificarii si controlului economiei nationale.
Drept urmare, in centrul preocuparilor contabilitatii se situa procesul de productie, in general,
si analiza costurilor si a rentabilitatii pe produs, in special. Prin sistemul de conturi practicat
se urmarea, in fapt, realizarea unui cost planificat, iar situatiile financiare intocmite de
intreprinderi, erau destinate, cu predilectie, alimentarii statisticilor necesare elaborarii si
punerii in opera a politicii economice a statului. In consecinta, formatul acestora era acelasi
pentru toate intreprinderile, indiferent de marimea sau natura activitatilor desfasurate.
Acestea se intocmeau trimestrial si faceau parte dintr-u sistem de informare ce trebuia sa
permita statului alocarea resurselor si asigurarea realizarii planului. In aceasta perioada
contabilitatea nu dispunea de o structura conceptuala solida, cu toate ca puteau fi intalnite
cateva principii contabile ce operau cu titlu explicit (principiul cuantificarii monetare,
principiul costurilor istorice, principiul justificarii faptelor, principiul partidei duble) si altele
ce operau in mod implicit (principiul entitatii, principiul permanentei metodelor, principiul
intangibilitatii bilantului de deschidere). Din acest considerent, dar si pentru faptul ca cererea
de informatii financiare nu provenea din partea unor grupuri variate de utilizatori, lucrarile
1 Problematica
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.