Regulile comertului inte rnational sufera un proces evident de clarificare si
tot mai larga cuprindere prin mecanismele juridice puse la punct sub egida
Organizatiei Mondiale a Comertului. Directia nu este insa la fel de limpede
cea a libertatii schimburilor comerciale, fara ca aceasta sa fie in mod
necesar trecuta in subsidiar. Se poate vorbi mai degraba de pastrarea unei
competitii deschise, in care tarile sa isi poata apara si promova interesele
comerciale potrivit unei discipline multilateral agreate.
Acest studiu de caz indreapta atentia asupra conditiilor de formulare a
politicii comerciale in contextul international de astazi. Probabil
transformarea cea mai vizibila fata de deceniile anterioare este constructia
unui sistem international in care firmele si nu statele devin din ce in ce mai
responsabile pentru mediul competitional in care opereaza. Aceasta
perspectiva este completata prin raspunsuri la intrebarile:
In ce masura sunt implicatiile pentru relatia ,,guvern - mediu de afaceri"
diferite de la etapa GATT la etapa OMC?
Pe ce se bazeaza politica liberalizarii comerciale?
Cum se poate vorbi practic de egalitatea sanselor in comertul international?
Care sunt implicatiile directe pentru formularea strategiilor de patrundere pe
pietele externe?
Intr-un orizont de timp de 10-15 ani, ce asteptari trebuie sa aiba firmele
privind regulile comertului international? In ce mod se va modifica politica
guvernamentala?
CAZUL
1
Studii de caz in competitia internationala
La prima vedere pare un lucru surprinzator ca practica comertului
liber, atat de solid fundamentata teoretic - si fara indoiala una dintre
putinele teorii economice atat de clar demonstrate - sa isi gaseasca
sprijinul intr-o constructie institutionala indelung construita, laborioasa si
chiar controversata. Cu toate acestea, procedura complicata prin care
statele isi apara interesele in comertul international nu face decat sa
sublinieze ca formularea politicii comerciale este de departe un proces la
fel de simplu pe cat teoria lasa sa se inteleaga.
In 1944, in climatul conferintei asupra cooperarii economice
internationale de la Bretton Woods, a fost gandit un sistem format din
Banca Mondiala, Fondul Monetar International si Organizatia Comertului
International. Aceasta din urma era menita sa acopere aspecte ale relatiilor
comerciale internationale privind ocuparea fortei de munca, dezvoltarea
economica, practicile comerciale restrictive, acorduri pe marfuri si politici
comerciale. Din acest proiect, nu a fost acceptat in cele din urma decat un
acord in domeniul politicilor comerciale - General Agreement on Tariffs and
Trade, GATT - care in 1948 era agreat de 23 de state ca baza a
reglementarilor viitoare in ceea ce priveste in principal reducerea taxelor
vamale pentru produsele industriale. Astazi, acest corp de reglementari
este cunoscut drept GATT 1947, in timp ce adaugirile aduse de ultima
runda a negocierilor au creat un nou text - GATT 1994.
Efortul depus de-a lungul rundelor de negocieri a condus la
rezultate considerate istorice in ceea ce priveste liberalizarea comerciala:
de la o medie ponderata a taxelor vamale in 1947 de 40% in randul tarilor
dezvoltate s-a ajuns prin negocierile ultimei runde (Uruguay, 1986-1994) la
un nivel de sub 5% si la o crestere a schimburilor de 15 ori in perioada
considerata1. In timp a aparut insa evident ca domeniile care au fost
respinse initial din negocierile multilaterale determina intr-o masura cel
putin la fel de importanta ca si taxele vamale conditiile de acces pe pietele
externe. Expunerea 1 ofera o imagine de ansamblu a evolutiei domeniilor
de negocieri in timp.
Decizia de transformare in 1995 a GATT intr-o constructie
institutionala mai solida - Organizatia Mondiala a Comertului, OMC - a fost
in primul rand un raspuns la aceasta provocare. Cu 144 de tari membre si
inca peste 20 in proces de aderare, OMC este de departe cel mai
important for de reglementare a conduitei statelor in materia comertului
international. In formularea care se da astazi, comertul international nu mai
este insa doar sub iectul preocuparilor diferitelor state pentru un comert mai
liber, desi acest deziderat reprezinta intotdeauna punctul de plecare. Mai
degraba statele se inteleg asupra pastrarii unei anumite discipline a
1WTO. WTO Policy Issues for Parliamentarians. A Guide to Current Trade Issues for
Legislators, Geneva, May 2001.
Disciplina comertului international
schimburilor comerciale, fara ca negocierile sa urmeze doar sensul
liberalizarii comertului.
Aranjamentele din cadrul OMC
Disciplina comertului international rezulta dintr-o retea de contracte pe care
statele membre OMC le agreeaza prin consens (in mod obisnuit), le
semneaza si le ratifica prin procedu rile interne uzuale. Conditiile de acces
pe pietele externe se negociaza multilateral in cadrul OMC sau bilateral
prin acorduri preferentiale, dar care trebuie sa se incheie in termeni
acceptati la OMC. Obiectivul negocierilor comerciale multilaterale este
definit prin urmatoarea formulare practica :
Crearea unui sistem comercial liberal si deschis, in cadrul
caruia firmele din mediul de afaceri al tarilor membre pot
face comert unele cu altele in conditiile unei concurente
oneste.2
Deoarece peste 90% din volumul total al schimburilor internationale
anuale este acoperit de membrii OMC, se poate spune ca negocierile in
cadrul OMC reprezinta in cele din urma sursa principala - juridica si
economica - de formare a instrumentelor de promovare si protejare a
intereselor comerciale la extern si pe piata interna.
Cea mai mare parte a relatiilor contractuale priveste toate tarile
membre - acordurile multilaterale - in timp ce o parte din intelegerile
convenite sunt aplicate doar de semnatari in baza optiunilor proprii.
Exemple pentru acestea din urma sunt acordurile plurilaterale si cele
privind serviciile de telecomunicatii, tehnologia informatiei si serviciile
financiare. Expunerea 2 prezinta structura organizationala a OMC
impreuna cu domeniile acoperite prin aranjamentele negociate.
Prin toate acordurile incheiate statele se obliga la aplicarea unui
tratament ne -discriminatoriu - definit prin clauzele ,,natiunii celei mai
favorizate" si a ,,tratamentului national" - fata de partenerii lor comerciali,
ceea ce inseamna practic ca au obligatia sa acorde un tratament egal
bunurilor indiferent de provenienta lor, dar si dreptul ca exporturile lor sa
beneficieze pe pietele externe de un tratament de asemenea egal cu al
celorlalti exportatori. Comertul cu servicii, bazat pe acelasi principiu, este
gestionat printr-un acord separat - General Agreement on Trade in
Services, GATS. O alta extindere de la linia traditionala a negocierilor pe
marfuri o reprezinta subiectul protejarii prin comert a drepturilor de
proprieta te intelectuala.
In linii generale, disciplina comerciala se refera la doua posibilitati
de interfere nta in aspectele comerciale. Pe de o parte, este vorba de
conformitatea ceruta cu normele acceptate pentru tehnica operatiunilor de
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.