Educația incluzivă - o necesitate contempoană

incluzív, -ă (fr. inclusif). Care cuprinde în el: în mod incluziv. Adv. În mod incluziv: pînă la 31 Aŭgust incluziv (mai exact și mai simplu: pȃnă la 1 Septembre). V. excluziv. (DEX on-line)

Nu întȃmplător am ales să încep prezentrea cu o definiție a cuvȃntului “incluziv”.

Spun “nu întȃmplător”, deoarece noi, oamenii, avem deseori tendința de a elimina, de a respinge pe cei care nu sunt asemeni nouă, “normali”, adică.

Rolul școlii contemporane, pe lȃngă cel de a educa tinerele vlăstare, trebuie să transceadă, să încerce și să reușească să depășească barierele pe care societatea, în genere, le impune.

Incluziunea nu trebuie privită doar ca încercarea de a gestiona problemele ridicate de apariția a unuia sau a mai multor copii cu CES în colectivul unei clase. Incluziunea trebuie “predată” totodată și părinților copiilor din respectivul colectiv. De cȃte ori, în activitatea noastră, nu ne-am lovit de necesitatea de a media conflicte stȃrnite de incapacitatea unor persoane (adulți sau copii) de a înțelege comportamentul diferit al unor elevi la orele de curs!

Educația incluzivă trebuie privită ca o nevoie de schimbare a unor mentalități depășite, pentru că școala nu este și nu poate fi doar pentru campioni. Modificările vor avea efect benefic asupra tuturor copiilor, nu doar asupra celor cu dificultăți de învățare. Nu putem exclude din start dreptul la educație al unuia în favoarea altuia, pentru că toți sunt egali, toți trebuie să învețe împreună, toți trebuie să aibă șanse egale la o dezvoltare plenară, fără ca diferențele care sunt, sau pot fi între ei să aibă vreo importanță.

In vederea realizării acestor deziderate profesorii trebuie să folosească creativ resursele pe care le au la îndemȃnă. Și principala “resursă” nu este alta decȃt resursa umană, adică copiii, elevii, colectivul clasei.

Astfel se vor folosi srategii care să ajute la implementarea ideii că fiecare elev este binevenit; elevii vor fi stimulați să se ajute mereu între ei. Metodele activ-participative trebuie să primeze, învățarea fiind centrată pe elev și pe nevoile acestuia. Se va lucra în grupuri mici, pe ateliere sau echipe, stimulȃndu-se respectul reciproc și cooperarea, învățarea prin colaborare.

Față de fiecare elev se vor avea aceleași așteptări, iar aprecierea se va realiza în mod egal, fără diferențe sau marginalizări, astfel încȃt toți elevii să fie implicați activ în propriul proces de formare.

În clasele în care sunt integrați copii cu dificultăți de învățare profesorii trebuie să-și folosescă întreaga experiență pentru ca să transforme aceste diferențe în resurse importante care să stimuleze procesul instructiv-educativ.

1. Ungureanu, D., Educația integrată și școala incluzivă, Editura de Vest, Timișoara, 2000

2. Vrășmaș, T., Școala și educația pentru toți, Ed. Miniped, București, 2004