1. Titlul : Până mâine
2. Autorul : Blaga Nikolova Dimitrova
3. Scurtă prezentare a autorului (câteva rânduri) : Cine este? Care este ideologia literară la care
aderă? Prin ce este original/ cunoscut în istoria literaturii?
Blaga Nikolova Dimitrova este scriitoare, poetă, critic literar, politician și al doilea vicepreședinte
al Republicii Bulgaria. Ideologia literară la care aderă este modernismul. În toate poeziile sale se
poate observa, că versul este ca un cântec, rafinat, uneori liber, uneori clasic, introduce neologisme,
noi elemente prozodice.
4. . Specia lirică : romanță
5. Anul publicării: 1959
6. Structură : patru catrene cu vers alb, liber
7. Teme literare (minimum una, identificată și comentată): timpul și iubirea, care se îngemănează
într-o confesiune elegiacă, presărată cu exclamații și interogații retorice. Cronosul apare ca o
premisă expectativă, scindată între așteptare și incertitudinea realizării aspirației sentintale.
Toposurile, reduse numeric, sunt simbolice și nu indică spații complete, ci ipostaze ideale ,,între
noiʻʻ. Sugestiile senzoriale ,,frigʻʻ, ,,seteʻʻ alcătuiesc o apologie a arhitecturii sentimentului de
iubire, diafan și totodată puternic empiric. Simetria proiectată prin intermediul exclamației induce
impresia de liniaritate, trădând faptul că, deși sentimentul explorează prefaceri sufletești abisale, la
final revine la stadiul inițial, cel al incertitudinii.
Pe lângă cele două teme este descrisă și tema unui prezent continuu chinuitor în care proiecția
viitorului este imposibilă și provoacă suferință.
8. Motive literare (minimum 4 enumerate, minimum 2 comentate): ): motivul ,,fugit irreparabile
tempus. ʻʻ Alternanța motivelor: lumină/ întuneric, umbră/ lumină, aproape/ ( de) departe, frig/ foc.
Antiteza corporal/ necorporal: frunte, mâna/ vorbă, gând
Fruntea: simbolul rațiunii, își pierde și ea conturul. Poetul se decorporalizează, se distanțează de
trupul care i-a provocat atâta plăcere si suferință. Simțurile se pierd, eul liric feminin nu se mai
poate imagina în ipostaza de iubită.
Unul din motivele centrale ale textului este ,, fugit irreparabile tempusʻʻ, acesta apare corelat cu
motivul iubirii eliberatoare de timp. Artistul poet speră ca iubitul ,, să-i rămână alături până în
ultima zi. ʻʻ Sentimentul iubirii este asociat ideii de eliberare de trup, de transcendere a acestuia.
Motivul luminii se conjugă cu acela al întunericului, ca două fațete ale unui spectru afectiv, trasând
nuanțele sentimentului de iubire în cele mai contrastante ipostaze. Lumina învăluie existența iubirii
într-o aură de fericire și de speranță, menită să înlăture definitiv umbrele tristeții. Eul poetic își
manifestă dorința de a dizolva limitele spațio-temporale și se erijează într-o creatoare de spații
mitice în care să ofere iubitului împlinirea eternă prin iubire. Întunericul apare ca realitate
alternativă, opusă cadrului luminos. El reprezintă toposul încercării și oferă datele existențiale
necesare pentru proba forței sentimentului. Ipostaza lirică își îndreptă atenția către îndepărtarea sa,
ca efect al efervescenței spirituale care nu poate fi decât pozitivă și luminoasă, încurajând
speranțele de iubire.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
