Medicina legală

Moartea organismului este un proces care se desfasoara in timp, in etape succesive, deoarece nu toate celulele corpului mor in acelasi timp.

Se considera moartea celulei momentul in care, datorita hipoxiei (scaderea cantitatii de oxigen la nivel celular) prelungite consecutiva opririi circulatiei, apar modificari structurale ireversibile la nivelul structurilor celulare ce fac imposibila functionarea celulei.

Celulele sunt cu atat mai sensibile la hipoxie cu cat sunt mai nou aparute filogenetic; astfel, primele celule care mor sunt neuronii, celulele cele mai diferentiate si mai sensibile la hipoxie.

Intre viata si moartea biologica (reala) exista stadii intermediare, numite stari terminale.

- Agonia

Reprezinta trecerea de la viata la moartea clinica in care functiile vitale sunt subliminale (exista subnivele de eficienta). Agon = lupta (in limba greaca).

Etapele agoniei :

1. euforica: agitatie, logoree, miscari necontrolate, tahipnee cu respiratie superficiala, aritmie cardiaca cu scaderea amplitudinii pulsului;

2. scaderea functiilor de relatie: respiratii superficiale, rapide, cu perioade de apnee, aritmii cardiace, puls diminuat ca amplitudine si frecventa, facies hipocratic, privire fixa, transpiratii reci, extremitati cianotice;

3. pierderea contactului cu realitatea imediata, retrairi onirice;

4. corp imobil, extremitati reci, disparitia progresiva a simturilor (primul dispare vazul, ultimul auzul).

Fazele se pot succeda iar debutul poate fi marcat de orice faza.

Forme clinice de agonie:

- agonie cu delir - stari de agitatie cu episoade delirante pana la acte de violenta; se intalneste in boli febrile, unele forme de meningoencefalita;

- agonia lucida - in decese prin afectiuni cardio-vasculare;

- agonia alternanta - episoade alternante cu stari de luciditate se intalneste in boli psihice grave, boli acute.

Durata agoniei depinde de cauza decesului:

- fulgeratoare - zdrobirea craniului si a continutului, decapitare, intoxicatii supraacute;

- scurta (minute) - asfixii mecanice, intoxicatii acute;

- lunga (ore, zile) - in afectiuni cronice.

Agonia poate fi precedata de o faza preagonala, care se manifesta din punct de vedere clinic, prin neliniste si agitatie, insotite sau nu de obnubilare.

- Moartea clinica

Reprezinta etapa de trecere de la viata la moartea biologica si este caracterizata prin disparitia functiilor respiratorii, cardiace (de obicei prima dispare functia respiratorie) si a vietii de relatie. In aceasta etapa reanimarea este posibila ceea ce duce la concluzia ca termenul de "moarte" este gresit folosit in acest context, avand in vedere ca este un fenomen ireversibil.

Durata "mortii" clinice este de aproximativ 5 minute, iar dupa aceasta perioada apar modificari structurale ireversibile ale neuronilor corticali, instalandu-se moartea cerebrala.

- Moartea cerebrala (corticala) se caracterizeaza prin:

- incetarea activitatii corticale;

- traseu izoelectric pe electroencefalograma

Aparitia leziunilor morfologice ireversibile ale neuronilor corticali face inutila (dar nu imposibila) reanimarea functiilor cardiace si respiratorii, datorita instalarii starii de decerebrare. Instalarea acestei etape este echivalenta, din punct de vedere legislativ, cu moartea individului.

Instalarea mortii cerebrale permite, din punct de vedere legal, prelevarea organelor pentru transplant.

Coma depasita (supravietuire artificiala), se caracterizeaza prin:

- moarte corticala cu mentinerea functiilor vegetative (se realizeaza numai in sectii de terapie intensiva);

- din punct de vedere clinic si paraclinic: absenta reflexelor nervilor cranieni, abolirea respiratiei spontane (uneori activitatea cardiaca continua sa existe), absenta activitatii cerebrale cu traseul plat al electroencefalogramei (chiar dupa stimuli durerosi sau luminosi) si presiuni partiale ale oxigenului aproape egale intre sangele arterial si venos la nivelul creierului.

- Moartea reala (biologica)

Urmeaza dupa moartea clinica si se caracterizeaza prin incetarea proceselor metabolice celulare, cu modificari structurale ireversibile, consecutive lipsei de oxigen; in aceasta etapa apar semnele mortii reale si pentru un timp persista manifestari postvitale.

- Moartea aparenta (vita minima)

Este o stare rar intalnita si se caracterizeaza prin: