Întrebări pentru examen la disciplina Management în turism

1. Scurtă istorie a conceptului de management. Etapele în apariția și consolidarea managementului ca disciplină.

În literatura istorică de specialitate se arată că, în prima fază a producției din economiile bazate pe cerere și ofertă, conducerea a fost exercitată de patron. Acesta era sprijinit moral și financiar de familia sa, având ca mijloace de conducere: percepția realității, intuiția, abilitatea în afaceri și atitudinea față de salariați și concurenți.

Ulterior, prin creșterea complexității întreprinderilor s-a manifestat funcția de conducere.

In anul 1750, Adam Smith realizează o primă descriere a avantajelor economice ale diviziunii muncii.

La începutul secolului al XX-lea, Henry Ford a introdus linia de asamblare, și prin aceasta a apărut producția de masă.

După 1940, a fost creat calculatorul electronic aparand astfel decizii programate.

În primii ani ai secolului XX, prin ideile lui F. Taylor, este marcat adevăratul început al

organizării producției, al proiectării și controlului proceselor lucrative.

Cea mai spectaculoasa actiune in domeniul managementului se inregistreaza dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand apar metodele de programare, cercetarea operational si modelele matematice, simularea proceselor pe calculatoare.

Se pot delimita patru etape în apariția și consolidarea managementului ca disciplină:

- managementul preștiințific;

- managementul științific;

- școala relațiilor umane;

- extinderea, rafinarea și dezvoltarea managementului.

2. Definirea managementului ca știință. Protagoniștii științei management.

Managementul ca știință se ocupă de evidențierea metodelor, tehnicilor și instrumentelor de conducere, cu formalizarea lor științifică și cu incorporarea acestora într-o concepție coerentă asupra procesului conducerii.

In literatura de specialitate sunt intalnite numeroase definitii ale managementului. Daca e sa facem o simbioza a tuturor, atunci Managementul este un „proces de coordonare al resurselor umane, informaționale, fizice și financiare în privința realizării scopurilor organizației”.

Managementul poate fi considerat „un proces în care managerul operează cu trei elemente fundamentale: idei, lucruri și oameni, realizând obiectivul prin alții”.

Printre protagonistii stiintei de management se enumera: H. Johanssen și A. Robertson, Richard Famer, Jean Gerbier, Brede, Nicolescu, O. și Verboncu, I.

3. Complexitatea managementului. De ce managementul este considerat știință?

Dimensiunea teoretică a managementului este completată de relațiile de management, considerate raporturi stabilite între componenții organizației și componenții altor sisteme microeconomice și productive.

Managementul este considerat știință întrucât dovedește:

- raționalitate;

- veridicitate;

- perfectibilitate;

- verificabilitate, care conține:

- un obiect de cunoaștere

- limbaj propriu

- mulțimi de principii, categorii, legi, noțiuni

- metode și tehnici proprii

- teorii și ipoteze.

Managementul are metode și tehnici proprii și, în același timp, utilizează metode și tehnici aferente altor discipline. Din acest motiv, managementul devine o știință simbiotică prin joncționarea mai multor disciplini.

4. Nominalizați și caracterizați principale școli de management

1. Școala tradiționalistă. Principalii protagoniști sunt H. Ford, F. Taylor, H. Fayol, H. Gilberth ș.a., care au demonstrat necesitatea folosirii unor metode raționale în organizarea și conducerea proceselor industriale. Sunt aduse contribuții la definirea funcțiilor conducerii.

2. Școala clasică are ca dată de apariție și durată perioada cuprinsă de la începutul secolului XX până în deceniul al cincilea. Reprezentanții principali sunt: Henry Fayol, Frederick Taylor, Jakles Mooney. Meritul acestei școli se regăsește în contribuția decisivă la constituirea științelor managementului, precum și la inducerea viziunii economice a managementului.

3. Școala comportamentului social, având reprezentanți ca Simon, March, H. Leavitt, D. McGregor ș.a. Școala și-a focalizat preocupările pe factorul uman și pe implicarea acestuia în procesele productive.

4. Școală sistemică reprezentată de P. Druker, L. Newman, E. Dale, O. Gelinier a determinat reconsiderarea principiilor economice. Controlul resurselor și contabilitatea dobândesc roluri tot mai active în organizare și conducere.

5. Școala relaționistă (psihosociologică) a fost conturată mai ales în ultima jumătate a secolului XX și are ca reprezentanți pe Elton Mayo, Max Weber, Douglas Gregor.

6. Școala cantitativă abordează preponderent aspectele de natură cantitativă, neîmpiedicând însă luarea în considerație a elementelor calitative umane. Această școală este reprezentantă de specialiști precum A. Kaufman, J. Starr, F. Kornay și alții.

7. Școala sistematică reprezintă practic o sinteză a școlilor precedente, fiind relativ tânără și cea mai aplicativă. Metodele și tehnicile folosite sunt puse în slujba unor analize echilibrate de management și a funcțiilor acestora. Ca reprezentanți ai acestei școli se pot aminti F. Kast, H. Simon, J. Forrester.

8. Școala operațională reprezentată de Tinbergen, Kaufmann, Forestes se manifestă o dată cu dezvoltarea tehnicilor de conducere, fiind introdus un mod nou de tratare a incertitudinii în contextul internaționalizării și dinamizării afacerilor. Tehnicile statistice și alte numeroase metode matematice, precum și folosirea calculatoarelor electronice au generat noi posibilități de analiză cantitativă și calitativă a actului managerial.

9. Școala managementului modern promovează concepte noi de susținere a mecanismelor economico-sociale. Managementul crizelor și cel pentru tranziții susțin implementarea tendințelor de globalizare productivă și economico-socială.

Managementul modern, potrivit lui M. Dumitrescu are următoarele caracteristici importante:

- globalizare și viziune de perspectivă;

- luarea în considerare a factorului social și a perspectivei de viitor;

- sprijin pentru accelerarea proceselor economice;

- probleme de mediu ambiant soluționate prin organizare și conducere;

- inducerea unor noi procese de învățămînt;

- noi raporturi între manageri și revoluția managerială.

Rezolvarea intrebarilor examenului la Platon. asem