Managementul Hotelier

INTRODUCERE îN MANAGEMENTUL HOTELIER

Secolul al XX-lea a impus alte relaţii între producţie şi consum, relaţie bazată foarte mult pe beneficiile realizate odată cu dezvoltarea pieţei forţei de muncă.

Turismul este una din ramurile economice naţionale care ocupă o poziţie strategică prin contribuţia sa la formarea şi mărimea PIB-ului. Acesta include acele activităţi producătoare de servicii care sunt destinate satisfacerii nevoilor de consum de turism.

1.1.DEFINIREA CONCEPTULUI : TURISM ŞI INDUSTRIA OSPITALITĂŢI

Importanţa turismului şi a ospitalităţii creşte de la an la an prin însaşi conţinutul activităţilor pe care le desfăşoară, respectiv prin conceptul de prestaţii pe care le furnizează pe piaţa.

Prima definiţie a turismului acceptată pe plan mondial, este a lui W. Hunziker, din 1940: “ Turismul este ansamblu de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanent şi o activitate lucrativă oarecare.”

Activitatea comercială şi de turism s-a perfecţionat mereu. Comerţul şi turismul au devenit o verigă importantă în lanţul producţie - consum.

Mai notăm şi opinia cunoscutului specialist în marketing Philip Kotler, după care “ serviciul reprezintă orice activitate sau beneficiu pe care o persoană o poate oferi alteia, care este în general intangibil şi al carei rezultat nu presupune dreptul de proprietate asupra unui bun material”. Fiecare din definiţiile enumerate au deopotrivă merite şi limite. Principalul merit este însă încercarea de a defini un obiectiv de studiu atât de complex şi de a surprinde caracteristicile generale, comune sectorului serviciilor. Limita acestor definţii este accentuată excesiv a unei singure caracteristici a serviciilor şi anume intangibilitatea.

Prin turism se înţelege, în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber, călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament, iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ, şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general.

Turismul poate fi definit ca o industrie bazată pe servicii, care înglobează o serie de componente tangibile şi intangibile. Din categoria elementelor tangibile fac parte:

- serviciile de transport;

- serviciile de ospitalitate – cazare şi alimentaţie;

- serviciile conexe ( complementare ) – bancare, asigurare şi securitate.

Conform definiţiei, putem identifica în cadrul industriei turistice 5 mari grupe de servicii, fiecare dintre ele având câteva componente de produse şi servicii aşa cum se observă în figura 1.

World Tourism Organization ( WTO ) defineşte turismul şi industria turistică astfel:

“ în domeniul turismului trebuie incluse toate activităţile pe care o persoană le poate realize într-o călatorie, în diverse scopuri : vacanţă, business, etc. într- o zonă diferită de locaţia uzuală, pentru o perioadă nu mai îndelungată de 1 an consecutiv “, în concluzie, pentru ca o calatorie să aparţină domeniului turistic trebuie să fie caracterizată prin aceste 3 aspecte mari simultan.

1.2.DEFINIREA INDUSTRIEI OSPITALITĂŢI

Chiar dacă turismul se bazează, pe prestarea unor servicii de ospitalitate, totuşi Industria ospitalitaţii nu se suprapune cu cea turistică , între cele două există însă o reţea de legături între câteva componente mai importante, care transformă sectorul ocupat de cele două într-una dintre cele mai largi sectoare dintr-o economie ( vezi figura 2.). De asemenea, industria ospitalitatii nu înseamnă numai hotelurile şi restaurantele, aşa cum ne-am imaginat la prima vedere, într-o definiţie dată de către WTO, prin “ termenul de industrie a ospitalităţii sunt definite totalitatea organizaţiilor, firmelor şi instituţiilor care oferă prin serviciul de cazare şi alimentaţie, atât pentru turişti, cât şi pentru populaţia din tara respectivă, locală.”

1.3. DEFINIREA AFACERII HOTELIERE

În industria largă a ospitalităţii, un loc aparte îl ocupă activitatea hotelieră, fiind cea care asigură şi condiţionează în cel mai înalt grad volumul activităţilor turistice, deşi anumite categorii de vizitatori ( clienţi) nu recurg întotdeauna la serviciile unităţilor de cazare.

Conceptul de hotel este oferit de definiţia dată de WTO şi anume: “ Hotelurile sau unităţile asemănătoare se caracterizează prin amenajarea lor pe camere, respectând o limită minimă de camere, având o echipă managerială unică şi furnizând servicii bine definite care include serviciul de cameră, menţinerea curăţeniei, facilităţile sanitare etc.” În al doilea rând mai este definit ca “ o organizaţie a cărei principala afacere este de a furniza facilităţi de cazare pentru publicul larg şi care poate de asemenea să pună la dispoziţia clienţilor unul sau mai multe din următoarele servicii: alimentaţie, curăţenia camerei, servicii primire, spălătorie sau utilizarea unor dotari specifice”.