Evaluarea gradului de atractivitate al unei stațiuni

CAPITOLUL 3

METODA “TECDEV” DE EVALUARE A GRADULUI DE ATRACTIVITATE AL UNEI STATIUNI

Cea mai complexa si completa modalitate de definire a atractivitatii unei statiuni (a unui teritoriu) este metoda “TECDEV” (technique et développement).

3.1. Prezentare generala

„TECDEV” este o tehnica preluata din industria grea, facându-se în acest sens o analogie între elementele complexe si eterogene specifice unui obiectiv turistic (unitati de cazare, instalatii de agrement etc.) cu acelasi tip de elemente specifice unui obiectiv industrial (utilaje, echipamente, instalatii etc.).

3.2. Etape de elaborare

Aceasta metoda presupune parcurgerea a doua etape:

1. Construirea statiunii etalon

O statiune nu exista ca atare, ci ea are o existenta obiectiva - data de elementele sale componente - si una subiectiva, pe care i-o recunosc consumatorii si i-o apreciaza din punct de vedere al calitatii sale prin notele acordate, ceea ce determina asa numitele clase de atractivitate.

Nota: De obicei, construirea statiunii etalon presupune utilizarea brainstormingului (consultarea în luarea deciziilor). Însa, în aceasta lucrare vom prezenta aceste tipuri de statiuni doar cu titlu de exemplu pentru a putea fi înteles algoritmul de lucru.

Asadar, trebuie rezolvate doua probleme :

a) se va stabili care este destinatia mediului turistic (statiune montana, balneara sau de litoral);

b) se va preciza care este tipul de utilizator al acestui mediu, alegându-se din cele cinci categorii ale cererii prezentate în capitolul anterior.

- În continuare, se va descompune obiectivul etalon (respectiv statiunea turistica) în elementele sale componente pâna la ultima separare posibila.

- Se acorda fiecarei componente descompusa anterior o anumita importanta (stabilita prin ponderi) în functionarea ansamblului.

- Se acorda acelorasi componente o nota (un asa numit “nivel calitativ”).

- În final, se face produsul între nota acordata si ponderea componentei respective, obtinându-se un coeficient de atractivitate partial. Suma acestora va da dimensiunea atractivitatii totale a resurselor turistice.

La baza acestui calcul sta coeficientul (indicele) de atractivitate (I):

I = S qixci

unde: q = ponderea fiecarui element (resursa) în total;

c = nivelul calitativ al acestor elemente;

i = 1,2,……….., n = numarul componentelor

Sqi = 100

c  [0;10]

Nivelul calitativ al elementelor (c) este reprezentat de o nota care variaza între urmatoarele limite:

[0 – 2) resursa insuficient de atractiva

[2 – 5) resursa suficient de atractiva

[5 – 8) resursa atractiva

[8 – 10) resursa foarte atractiva

În momentul în care se acorda nota statiunii etalon se pune urmatoarea întrebare: care este nivelul minim necesar din punct de vedere calitativ ca un element notat sa nu reprezinte un defect al statiunii? Este vorba de un punct critic (o nota), dincolo de care elementul respectiv este atractiv.

2. Construirea statiunii reale

În acest caz se vor pastra aceleasi descompuneri ale elementelor ofertei ca si aceleasi ponderi ale componentelor acordate statiunii etalon (aceasta pentru a avea baza de comparatie între cele doua obiective turistice - etalon si real). Însa, nivelul calitativ (nota) va fi diferit(a) fiind acordat(a) în functie de situatia reala din statiunea respectiva. În continuare, se calculeaza indicele de atractivitate partial si total. În final, se vor determina abaterile pozitive si negative (ca diferenta dintre indicele de atractivitate al statiunii reale si cel al statiunii etalon) pentru fiecare componenta în parte.

Vor aparea în acest caz doua situatii:

a) indicele de atractivitate al statiunii reale > indicele de atractivitate al statiunii etalon, de aici rezultând faptul ca statiunea reala este atractiva din punct de vedere turistic, justificându-se în acest fel alegerea facuta;

b) indicele de atractivitate al statiunii reale < indicele de atractivitate al statiunii etalon, de unde concluzia ca statiunea reala nu este atractiva din punct de vedere turistic, însa alegerea facuta nu este gresita, propunerile de amenajare si promovare fiind mai numeroase.

În încheiere va fi elaborat un comentariu care trebuie sa cuprinda, printre altele:

- argumente care sustin notele acordate, pe capitole;

- comentarii asupra abaterilor rezultate;

- propuneri de îmbunatatire a punctajului obtinut de statiunea respectiva.

Asadar, aceasta metoda de determinare a gradului de atractivitate al unei statiuni permite:

- stabilirea politicii de pret;

- comparatii viabile între diferitele resurse turistice componente ale unei statiuni;

- stabilirea unei ierarhii a resurselor turistice din punct de vedere al atractivitatii lor cu consecinte evidente asupra strategiei de valorificare a acestora.

În cele ce urmeaza, vom prezenta trei exemple de statiuni turistice etalon (montana, litoral si balneara), statiunea reala urmând a fi construita în cadrul unei lucrari de seminar (tabelele 3.2, 3.3, 3.4).