Politici de dezvoltare durabilă în Uniunea Europeană

Atât statele care nu au fost acceptate ca membre cât și cele care se află în rândul candidaților sunt profund afectate de politicile Uniunii Europene, cu voie sau fără voie. Mare parte din legislația lor internă este definită de referința la reglementările și practicile Uniunii Europene, prin urmare vorbim despre un impact „extrateritorial”.

Element esențial în funcționarea unor economii moderne, transporturile se confruntă cu o contradicție permanentă între o societate mereu în căutarea unei mobilități în creștere și calitatea mediocră a prestărilor oferite de anumite servicii.

Domeniul transporturilor este vital pentru fundamentul construcţiei europene – piaţa unică şi principiul liberei circulaţii. Astfel, statele membre UE au armonizat principalele aspecte din politicile în domeniul transporturilor.

I. Conturarea Politicii Comune de Transport în Uniunea Europeană și baza juridică

Principiile fundamentale ale Politicii de Transport au fost stabilite în 1957 prin Tratatul de la Roma – care prevede dreptul la liberă circulație pentru bunuri, servicii, capital, forță de muncă, toate într-un singur regim de reguli ale concurenței, o dată cu înființarea Comunității Economice Europene (CEE), iar mai târziu, în 1992, prin Tratatul de la Maastricht acestea sunt consolidate.

Politica comună în domeniul transporturilor a fost justificată de următoarele amendamente:

- liberalizarea circulației mărfurilor trebuia însoțită de aplicarea simultană a unor politici comune de transport, care să servească piața;

- existența unor diferențe între țările membre (subvenții, tarife, impozitare, protecție, etc) care distorsionează concurența.

Luarea deciziilor: până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, reglementările în domeniul transportului se stabileau prin procedura consultării. Conform acesteia, se aplică procedura de cooperare aproape tuturor aspectelor politicii comune din domeniul transporturilor (la elaborarea liniilor directoare pentru reţelele de transport transeuropene s-a aplicat procedura codeciziei). Începând cu Tratatul de la Amsterdam, legislaţia europeană în domeniul politicii transporturilor se stabileşte în principal prin procedura de codecizie (cu exceptia reglementărilor ce pot avea un efect grav asupra standardului de viață și forței de muncă în unele zone sau asupra operațiunilor unităților de transport; astfel de reglementări sunt administrate prin procedura de consultare și votul în unanimitate în Consiliul European). De atunci, în calitatea sa de legislator cu drepturi egale, Parlamentul European şi-a pus amprenta în mod decisiv asupra politicii UE în domeniul transporturilor în numeroase proceduri legislative.

Tratatul de la Lisabona nu aduce modificări esenţiale pentru politica europeană în domeniul transporturilor.

Până în anul 1985, Congresul European al Miniștrilor Transporturilor a rămas principala instituție ce coordona politicile de transport pan-europene.

Deși Tratatul de la Roma a prevăzut o Politică Comună de Transport, foarte puține realizări au fost înregistrate până în anul 1985, deoarece Statele Membre aveau ezitări în a ceda controlul lor asupra politicii de transport. Inexistența unor progrese a fost

atât de evidentă încât, în 1983, Parlamentul European a decis să cheme în instanță Consiliul de Miniștri, la Curtea Europeană de Justiție, pentru „nereușita în implementarea unei politici comune de transport, și în particular, în stabilirea cadrului unei astfel de politici cu caracter obligatoriu”, după cum fusese stabilit în Tratat.

II. Evoluția politicii comune în domeniul transportului

- Prima perioadă: 1957 – 1984 este caracterizată de absența măsurilor clare de politică în Comunitatea Europeană;

- Perioada de după 1985 este caracterizată de luarea unor măsuri de înlăturare a barierelor și mai multa liberalizare sub presiunea programelor de formare a Pieței interne;

- Întocmirea unui program cu cca 200 reglementări referitoare la dezvoltarea infrastructurii (TransEuropean roads, trenuri de mare viteză, integrarea zonelor periferice);