Măsurarea Caracteristicilor Vântului

Măsurarea caracteristicilor vântului.

Ca urmare a diferenţelor de presiune atmosferică existente intre diferitele regiuni, iau naştere mişcări ale aerului, ce se efectuează fie în plan vertical, fie orizontal (ordonat ori dezordonat). In cazul în care aerul se deplasează pe orizontală, paralel sau aproape paralel cu suprafaţa terestră, mişcarea aerului este cunoscută sub numele de vânt

Vântul se caracterizează prin următoarele aspecte: direcţie, viteză şi tărie sau intensitate.

Vântul, cu caracteristicile lui, constituie elementul meteorologic deosebit de fluctuabil, atât ta timp cât şi In spaţiu, putând diferi foarte mult de la un moment la altul şi, în acelaşi timp, de la un punct !a altul, atât ca direcţie, cât şi ca intensitate ori viteză. De aceea, instrumentele cu care se măsoară caracteristicile vântului nu pot surprinde situaţia reală, aceasta, pe de o parte, iar pe de altă parte, aşa cum sunt concepute, cum se prezintă, unele dintre de au o inerţie mare şi nu pot oferi date de mare precizie, ci doar orientative.

a) Direcţia vântului reprezintă direcţia de unde bate vântului şi nu spre care se îndreaptă. Direcţia vântului se apreciază prin cele 16 sectoare ale orizontului notate cu majusculele punctelor cardinale și intercardinale (principale şi secundare) în sensul deplasării acelor de ceas, utilizându-se roza vânturilor.

Deoarece acest mod de notare este greoi şi mai imprecis, direcţia vântului se apreciază şi în grade sau decagrade ca, de exemplu, in aeronautică şi in transporturile maritime. Direcţia vântului în plan orizontal este dată de unghiul pe care îl face vectorul vânt cu direcţia nordului geografic.

b) Viteza vântului reprezintă spațiul parcurs de aerul ce se deplasează pe orizontală în unitatea de timp. Viteza vântului se exprimă în m/s sau în kmh.

Între cele două unităţi de măsură existând următoarele relații:

1 m/s = 3,6 km/h

1 km/h = 0.278 m/s.

În unele cazuri (de exemplu. în practica navigaţiei maritime), viteza se exprimă si in noduri (1 nod=l,852km/h, adică echivalentul a 0,51 m/s).

c) Intensitatea sau tăria vântului se apreciază vizual, indirect cu ajutorul scării Beaufort (concepută de amiralul francez în anul 1805 şi modificată ultenor pentru a putea fi aplicată şi pe uscat), după efectele mecanice pe care le produce vântul asupra vegetaţiei, construcţiilor etc.

Scara Beaufort pentru evaluarea vizuală a intensităţii vîntului

(echivalentă vitezei la inălţime de 10 m)

Intensitatea vîntului, grade Denumirea vîntului Viteza vîntului, m/s Viteza vîntului, km/h Efectele produse de vînt

asupra obiectelor de la suprafaţa terestră la suprafaţa bazinelor

acvatice

0 Calm 0-0,2

(0) 0-1

(0) Fumul se ridică vertical sau aproape vertical, frunzele arborilor şi pînza steagului sînt nemişcate Suprafaţa netedă a apei – ca oglinda

1 Vînt perceptibil 0,3-1,5

(1) 1-5

(3) Se mişcă unele frunze. Fumul se ridică înclinat spre direcţia vîntului Încreţire uşoară a apei

2 Vînt uşor 1,6-3,3

(3) 6-11

(8) Simţim adierea vîntului pe faţă. Frunzele foşnesc din cînd în cînd. Pînza steagului se mişcă uşor Apar valuri cu creste nu prea mari

3 Vînt slab 3,4-5,4

(5) 12-19

(15) Frunzele şi ramurele mici sînt în mişcare continuă. Iarba şi grînele se mişcă cu amplitudine mică. Pînza steagului este în mişcare continuă Crestele nu prea mari a valurilor încep a se răsturna, iar spuma nu este de culoare albă dar este lucioasă ca sticla

4 Vînt moderat 5,5-7,9

(7) 20-28

(24) Vîntul pune în mişcare ramurile mici ale arborilor, ridică praful de pe pămînt. La suprafaţa grînelor şi a ierbei înalte apar valuri. Pînza steagului se menţine întinsă Sînt observate bine valuri mici, crestele unora din ele se răstoarnă, formînd pe alocuri spumă albă

5 Vînt semnificativ 8,0-10,7

(9) 29-38

(33) Se leagănă ramurile şi tulpinile subţiri ale arborilor. Pînza steagului mare se menţine întinsă Valurile sînt mai pronunţate, pretutindeni formează spumă

6 Vînt puternic 10,8-13,8

(12) 39-49

(44) Se leagănă ramurile groase a arborilor, freamătă pădurea. Iarba înaltă şi grînele se apleacă spre pămînt. Vuiesc conducătorii telegrafici Apar crestele valurilor mari, vîrfurile lor spumante ocupă suprafeţe mari, vîntul începe să rupă spuma de pe crestele valurilor

7 Vînt foarte puternic 13,9-17,1

(15) 50-61

(55) Se leagănă tulpinile arborilor, se îndoaie ramurile groase. Este nevoie de efort pentru a înăinta contra vîntului. Se aude şueratul vîntului în preagma construcţiilor şi a obiectelor staţionare (adăpostul psihrometric) Crestele conturează valurile mari formate de vînt, spuma ruptă de vînt de pe crestele valurilor se întinde în dungi pe coastele valurilor

8 Vînt extrem de puternic 17,2-20,7

(19) 62-74

(68) Se leagănă arborii mari, se rup ramurile subţiri şi crenguţele uscate. Devine foarte greu a înainta contra vîntului. Lovirea valurilor de ţărm se aude la distanţe enorme Dungile lungi de spumă, rupte de vînt, acoperă coastele valurilor, pe alocuri se contopesc cu baza lor

9 Furtună 20,8-24,4

(23) 75-88

(81) Se semnalează afectări neînsemnate a construcţiilor. Se rup ramurile mari a arborilor. Se mişcă din loc obiectele uşoare Spuma acoperă coastele valurilor, iar suprafaţa lor devine albă, doar pe alocuri se observă porţiuni fără spumă