Capitolul 1. Reforma Institutionala si Structura Juridica a Uniunii Europene
Configuratia institutiilor reflectă originile functionale ale Comunitătii si modul în care au
evoluat puterile în conditiile în care nu s-a ajuns la o constitutie europeană cu care să
poată fi confruntate sau înspre care să tindă. Desi au existat încercări de elaborare a
unei constitutii si au circulat proiecte relativ la viitorul institutional al Uniunii ele nu au
fost creditate cu prea mult entuziasm si pentru faptul că statele membre au baze
constitutionale traditionale si politică internă diferită. Încă nu a fost găsit un limbaj
conceptual comun în domeniul celor mai dorite aranjamente la nivel european. Această
dificultate complică dezbaterea privitoare la uniunea politică, motiv pentru care s-a
acceptat ca proiectul să avanseze luându-se ca bază cel mai mic numitor comun.
La rândul lor, Institutiile Comunitătii s-au structurat pe bucăti si în etape.
Tratatul de la Maastricht a rationalizat evolutiile folosind denumirea de piloni.
Uniunea Europeană este definită ca incluzând Comunitătile europene, traditionale
(pilonul unu), politica externă si de securitate comună (pilonul doi) si cooperarea între
statele membre în domeniul justitiei si al afacerilor interne (pilonul trei). În plus, Tratatul
de la Maastricht a modificat structura internă a diferitelor institutii.
1.1. Comisia Europeană
Tratatul Uniunii Europene, prevede Comisiei patru functii distincte, legate explicit de
modul de operare si dezvoltare al Pietei Comune. Prima este vegherea la aplicarea
Tratatului (rolul de gardian al Tratatelor ). A doua vizează înaintarea de recomandări
sau opinii referitoare la Tratat (rolul de initiator legislativ). A treia preia decizii în
domeniile specificate în Tratat (rolul de manager). A patra este legată de actiunea în
domeniile în care Consiliul îi confera responsabilitate [1].
Comisia detine un rol important în adoptarea hotărârilor Consiliului. Ea are drept de
initiativă în cvasi-unanimitatea cazurilor în care Consiliul urmează să decidă, indiferent
dacă se cere conditia majoritătii calificate sau cea a unanimitătii. Acest drept poate fi
exercitat oricând considera ea necesar, afară de dispozitii legale care prevăd altfel.
Consiliul are posibilitatea de a cere Comisiei să intreprindă orice studii prentru atingerea
obiectivelor comune si să-i prezinte propunerile care se compun. Dacă în urma studiilor
efectuate Comisia constată că nu este cazul să facă propuneri, ea informează Consiliul în
cadrul procedurilor de consultare. (În caz contrar rolul Comisiei ar putea fi limitat la unul
executoriu pur si simplu, fără posibilitate de apreciere, Consiliul urmând să obtină solutia
în sensul pe care l-a preconizat ab initio.) Comisia îsi poate modifica propriile propuneri
făcute Consiliului sau chiar le poate retrage, în timpul procedurilor care conduc la
adoptarea unui act comunitar atâta vreme cât Consiliul n-a decis încă. Propunerile sunt
pregătite de serviciile Comisiei compuse din experti numiti de guvernele statelor membre
care actionează în nume propriu. Pot fi consultate si părtile interesate sau orice altă
parte. După mai multe sedinte de lucru, Comisia adoptă decizia si o prezintă Consiliului
sub forma propunerii. Dacă este cazul, se consultă Parlamentul, Comitetul economic si
social si alte comitete.
- 2 -
Având în vedere propunerea Comisiei si avizele pe care le primeste, decizia Consiliului
este pregătită în cadrul COREPER (Comitetul reprezentantilor permanenti). În discutiile
de aici pot fi prezentate amendamente de către administratiile nationale prin
reprezentantii lor. Acestea pot fi avute în vedere de Comisie sau pot fi refuzate.
COREPER decide după deliberări dacă va înainta propunerea Comisiei în forma initială
sau amendată, anexând totodată amendamentele propuse si orice alte avize ale
institutiilor consultate.
Comisia respectă principiul subsidiaritătii în exercitarea dreptului de initiativă, pregătind
acte legislative doar în acele domenii în care UE este mai bine pozitionată decât statele
membre.
Odată ce propunerea Comisiei este prezentată Consiliului de Ministri si Parlamentului
European, aceste trei institutii lucrează împreună pentru a ajunge la un rezultat de
compromis. În acord cu Comisia, Consiliul poate modifica o propunere cu majoritate
calificată, dar în cazul unui dezacord, modificarea reclamă votul în unanimitate.
Parlamentul împarte puterea de codecizie cu Consiliul în majoritatea domeniilor si
dispune de drept de consultare în altele. Atunci când revizuieste propunerile, Comisia ia
în considerare amendamentele Parlamentului. Cele patru functii cu care este investită
Comisia si care au fost enumerate mai sus, sunt esentiale pentru functionabilitatea
Comunitătilor.
Comisia este gardianul tratatelor , sens în care veghează la aplicarea corectă a
legislatiei comunitare. Dacă ea consideră că un stat membru, nu si-a îndeplinit
obligatiile, procedează la consultări cu statul respectiv. În câteva domenii prevăzute de
tratatele comunitare acestea nu sunt posibile. Dacă consultările se dovedesc eficiente, în
sensul încetării neîndeplinirii obligatiilor, procedura nu mai este declansată. În caz
contrar, Comisia organizează o procedură legală prevăzută de tratate, care dă
posibilitatea statului membru să-i supună observatiile si comentariile sale. În cazul
nesolutionării litigiului, Comisia actionează în consecintă, printr-o decizie motivată, si
acordă un termen pentru îndeplinirea ei. Decizia este executorie, în termenul fixat. Cu
acordul Consiliului, Comisia suspendă plata oricărei sume de bani pentru care este
răspunzătoare Comunitatea fată de statul respectiv; autorizează celelalte state membre
să ia măsuri derogatorii de la principiile fundamentale ale dreptului comunitar în scopul
corectării efectelor neîndeplinirii obligatiilor.
În sistemul Tratatelor CE si EURATOM, spre deosebire de Tratatul CECO, dacă se
constată că statul în litigiu persistă în actiunea initială, Comisia pronuntă un aviz motivat
apoi sesizează Curtea de Justitie.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
