Democrații parlamentare

I. Alegerea unui “outsider”

Caracterul personalizat al alegerilor prezidentiale face posibil,mai ales in absenta unui sistem partidist puternic,accesul la putere si “outsider’-ilor(acei candidati ce nu sunt sprijiniti,de cele mia multe ori,de nici un partid si care nu au experiente politice). Astfel de candidate nu au suport in congres si nici continuitate institutionalizata, fiindu-le foarte greu sa creeze o organizare politica.

Ex; Scott Mainwaring a observat ca in alegerile din Brazilia intre 1945-1969 unul sau ambii candidate cu cele mai multe voturi “pentru” erau ofiteri de meserie,fara nici o implicare in politica pana atunci!

Majoritatea celor care voteaza cu astfel de oameni merg pe principiul ca nu au neoie de un partid care sa le spuna cum sa voteze,atat timp cat ei au gasit cel mai bun candidat care sa ii reprezinte.

In trecut le era foarte greu candidatilorsa castige de parte alor toti votantii. Acum ,acest lucru este mai usor datorita mass-media. In unele tari modificarile institutionale recunosc ca fapte precum: inregistrarea anumitor candidate sin u partide,accesul egal la mass-media(ori prin lege,ori prin acordul managerilor),fac partidele mai putin relevante in alegerile prezidentiale

Fostul vice-presedinte al USA sustinea ca “Spre deosebire de sistemul parlamentar ai carui lideri sunt alesi de colegii ce deja ii cunosc,noi am dezvoltat un sistem de auto-numire unde aproape orice om cu ambitii poate candida la presedentie”. Problema este ca aceste modele sunt bazate pe faptul ca cea mai buna persoana din cabinetul presedintelui poate guverna fara sprijin in congres,fara oameni cu experiente,etc.

Un sistem de partide institutionalizat,face dificila alegerea si castigarea unei competitii prezidentiale de catre un outsider. Descresterea institutionalizarii partidelor dupa regula autoritariana din Brazilia,Peru,Ecuador,sprijina aceasta concluzie.

II. Democratiile delegative

O’Donnell,in eseul sau “Democratiile delegative”,afirma ca “Democratiile delegative sunt fundamentate pe premiza ca cel sau cea care castiga o majoritate in alegerile prezidentiale are o mana libera sa guverneze tara asa cum crede de cuviinta,pe perioada mandatului”. Caracterul plebiscitar al alegerilor prezidentiale,polarizarea si emotiile ce ii inconjoara,promisiunile pe care le fac ,duc d emulte ori la rate foarte mari de aprobare dupa alegeri(70-80%). Astfel de rate nu sunt susceptibile in sistemele parlamentare.

In acelasi timp,esecul si pierderea sprijinului presidential nu sunt amortizate de loialitatea partidului. Astfel,presedintii sufera un puternic decline in popularitate,asa cum O’Donnell spune “Azi pot fi aclamati ca figure importante,maine pot fi blestemati cum numai zeii cazuti pot fi”