Cultura civică

Cartea reprezinta un studiul al culturii politice a democratiei si al structurilor si proceselor sociale care o sustin. O forma democratica a sistemului politic participativ presupune in egala masura si o cultura politica aflata in concordanta cu el; insa transferul culturii politice a statelor democratice occidentale catre noile natiuni se loveste de grave dificultati din 2 motive: natura culturii democratice insasi si problemele obiective ale noilor natiuni (tehnologii si sisteme sociale anarhice).Caracteristicile unei democratii stabile: participarea cetateneasca activa la treburile civice; nivel inalt al informatiei privind afacerile publice; raspandit simt al responsabilitatii civice; conditii economice si sociale favorabile. Termenul de ,,cultura politica" se refera la orientarile politice specifice - atitudini fata de sistemul politic si diferitele sale parti, precum si atitudini fata de rolul binelui in sistem -> cultura politica = un set de orientari fata de un set special de obiecte si procese sociale.

Tipuri de cultura politica

Cultura politica parohiala = frecventa orientarilor se apropie de zero; nu exista roluri politice specializate; exista doar roluri politico - economico-religioase difuze; parohialul nu asteapta nimic de la sistemul politic (ex: societatile tribale africane)

Cultura politica dependenta = frecventa orientarilor catre sistemul politic diferentiat si catre aspectele de output ale sistemului este inalta, insa orientarea catre input si catre sine , ca un participant activ se apropie de zero; subiectul este constient de autoritatea guvernamentala specializata, insa exista o relatie pasiva (ex: regalistul francez)

Cultura politica participativa = membrii societatii sunt orientati catre ambele aspecte input si output ale sistemului politic.

TIPURI DE CULTURI POLITICE MIXATE

Cultura parohial-dependenta = o parte substantiala a populatiei respinge exclusivitatea autoritatii difuze tribale si dezvolta fidelitatea in raport cu un sistem politic mai complex, cu structuri guvernamentale centrale specializate (ex: cazul clasic al intemeierii regatelor din unitati relativ nediferentiate)

Cultura dependent-parohiala = o parte substantiala a populatiei dezvolta orientari specializate de input si un set de orientari catre sine activiste, iar restul (majoritatea) populatiei continua sa fie orientat spre structura guvernamentala autoritara si sa aiba un set relativ pasiv de autoorientari (ex: Franta, Germania si Italia sec XIX-XX)

Cultura parohial - participativa = reprezinta problema ascensiunii culturale a multor natiuni in curs de dezvoltare; problema se leaga de penetrarea sistemelor parohiale fara a le distruge in partea de output si de a le transforma in grupuri de interese in partea de input

Tarile incluse in studiu : SUA si Anglia (democratiile cele mai avansate, cele mai stabile), Germania (undeva la mijloc), Italia si Mexicul (societati mai putin dezvoltate).

Sondajul celor 5 natiuni: au fost 1000 de interviuri in fiecare tara; s-a incercat obtinerea unui esantion reprezentativ national; cartea reprezinta un studiu al micropoliticii (concentrat asupra individului, asupra atitudinilor sale) ; intervievatii au fost vazuti ca membrii ai unor sisteme sociale complexe.

Pattern-uri Nationale

Italia : o cultura politica alienata. Imaginea culturii politice italiene : una a alienarii politice nealiniate si a izolarii si neincrederii sociale. Italienii au rezultate in mod particular joase la capitolele mandrie nationala, partizanat moderat si deschis, in recunoasterea obligatiei de a lua parte activa la problemele comunitatilor locale, in simtul competentei de a se alatura altora in situatii de stres politic, in optiunea lor cu privire la formele sociale ale activitatii din timpul liber si in increderea lor cu privire la mediul social.

Aceste tendinte nu sunt surprinzatoare , daca luam in considerare istoria politica italiana. Prin urmare, italienii au tendinta de a se raporta la politica si guvernamant ca la forte impredictibile si amenintatoare, iar nu ca institutii sensibile la influenta lor. Cultura politica italiana nu sprijina un sistem democratic stabil si eficient, dar in lumina istoriei, toate aceste caracteristici sunt de interes. Alienarea nationala si politica italiana se bazeaza pe alienare sociala; majoritatea italienilor vad mediul social ca fiind plin de amenintari si primejdii. Italienii sunt cei mai traditionali din cele 5 popoare in atitudinile lor fata de participarea familiala. Ei pot fi vazuti ca participanti : sunt constienti de / si implicati in politica si au un sentiment activ al propriei competente politice ; paradoxal este faptul ca majoritatea italienilor implicati si informati politic se opun regimului constitutional si democratic contemporan, iar cea mai mare parte a sprijinului pentru acest regim vine de la italienii care au o orientare de dependenti sau parohiali.

Mexic : alienare si aspiratie.

Ceea ce a fost cel mai izbitor in pattern-ul mexican , au fost lipsa echilibrelor si inconsistentele. Din toate cele 5 natiuni, Mexicul a avut rolurile cele mai joase ale frecventelor cu care sunt atribuite impactul si semnificatia guvernamantului si asteptarilor cetatenilor cu privire la un tratament egal si amabil din partea birocratiei si politiei. In acelasi timp, frecventa cu care isi exprima mexicanii mandria fata de sistemul lor politic este considerabil mai ridicata decat cea a germanilor sau italienilor. Iar obiectele acestei mandrii tind sa fie in mod predominant Revolutia Mexicana si presedintia. In Mexic, orientarea participativa pare sa depaseasca orientarea dependenta, iar rolul de participant tinde sa fie izolat de sentimentul loialitatii in sens dependent. O mare parte din izolare si dezechilibru poate fi explicata prin istoria politica mexicana; astfel, experienta istorica si memoria personala sustin o alienare fara de autoritatea guvernamentala.

O lata izbitoare inconsistenta : frecventele inalte ale competentei politice subiective se cupleaza cu cele mai joase frecvente ale performantei politice din cele 5 tari. Tendintele aspirationale civice din cultura politica mexicana sunt marturii importante ca aspiratia democratica a Revolutiei Mexicane si a elitei politice sunt semnificative pentru populatie; normele au inceput sa prinda radacini in randurile multor mexicani

Germania: detasare politica si competenta dependenta. Germania este o natiune tehnologic avansata, cu un sistem educational si comunicational extrem de dezvoltat si atotraspandit. Inaltul nivel de dezvoltare al campurilor comunicationale si educationale se reflecta in faptul ca majoritatea germanilor sunt constienti de / si bine informati cu privire la politica si guvernamant. In cateva modalitati, ei iau parte la sistemul politic. Frecventa votului este inalta, asa cum este si credinta ca votul reprezinta o responsabilitate importanta a omului obisnuit. Iar nivelul lor de expunere la materialul politic din comunicatiile in masa este inalt. Cultura politica germana se caracterizeaza printr-un inalt nivel de incredere in ramurile administrative ale guvernamantului si printr-un puternic sentiment al competentei de-a avea de-a face cu ele. De asemenea, cultura politica contemporana reflecta istoria traumatizanta a Germaniei. Constientizarea politicii si a activitatii politice, desi substantiala, tinde sa fie pasiva si formala. Votul este frecvent, insa mijloacele mai informale ale implicarii politice, in particular discutia politica si formarea grupurilor politice, sunt mai limitate. Germanii fac adesea parte din asociatii voluntare, dar sunt rareori activi in cadrul lor. Normele favorizand participarea politica activa nu sunt bine dezvoltate. Germania este singura natiune din cele 5 studiate in care apare mai des sentimentul competentei administrative decat acela al competentei politice. Germanii tind sa fie satisfacuti cu performanta guvernamantului lor, insa continua sa le lipseasca un atasament mai general fata de sistem la nivelul simbolic; orientarea lor fata de sistemul politic este una pragmatica, probabil suprapragmatica.