Analiza comparativă între Parlamentul European și Parlamentul României

Istoria parlamentară în România începe cu anul 1831 când, în Ţara Românescă, a fost adoptat un act cu caracter constituţional denumit Regulamentul organic.

Sub regimul politic instituit de Convenţia de la Paris, forul legislativ a cunoscut un evident proces de modernizare, iar prin Constituţia din 1866, s-au pus bazele moderne ale forului legislativ ca Reprezentanţă Naţională.

În februarie 1938, regele Carol al II-lea, care a subminat rolul instituţiei parlamentare, a impus un regim de monarhie autoritară.

După 23 august 1944, Parlamentul a fost reorganizat într-un singur corp legislativ, Adunarea Deputaţilor, care va fi transformată, prin Constituţia din 1948, în Marea Adunare Naţională.

Revoluţia din Decembrie 1989 a deschis calea revenirii României la un regim democratic autentic, bazat pe alegeri libere şi pluralism politic, pe respectarea drepturilor omului, pe separaţia puterilor şi răspunderea guvernanţilor în faţa organelor reprezentative

Parlamentul European există înca de la infiintarea Comunitătilor si a cunoscut schimbări succesive ale denumirii (Adunare Comună, Adunare Parlamentară Europeană si, din 1962 este cunoscut sub numele de Parlamentul European).

Odata cu revizuirile tratatelor din anii 80- 90, implicarea Parlamentului European în procesul legislativ a crescut considerabil.

În ce priveste politica externă a Uniunii Europene - acceptarea de noi membri si încheierea de acorduri europene, aprobarea Parlamentului este obligatorie

Membrii sunt alesi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat

Numărul membrilor Parlamentelor este stabilit prin lege electorală, în raport cu populatia tării.

Membrii parlamentelor fac parte din grupuri parlamentare, respectiv partide politice. 

Ambele parlamente îsi pot constitui comisii temporare de anchetă.

Organizarea si functionarea se stabileste prin regulamente proprii. 

Sunt conduse de către un presedinte.

Ambele parlamente au putere legislativă, adopta legi organice, ordinare si constitutionale, respectiv legi europene( foi de parcurs, ordonante, decizii).