Viitorul Instituțiilor Europene

Viitorul instituţiilor europene

Tratatul de la Lisabona , semnat de către statele membre în decembrie 2007, nu schimbă fundamental structura instituţională a Uniunii , care se va baza, în continuare, pe triunghiul Parlament, Consiliu, Comisie. Cu toate acesta, Tratatul introduce câteva elemente noi menite să amelioreze eficienţa, coerenţa şi transparenţa instituţiilor, astfel încât acesta să poată răspunde mai bine exigenţelor cetăţenilor europeni.

De acum înainte vor exista șapte instituții: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul UE, Comisia Europeană, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană şi Curtea de Conturi. Ce schimbări aduce Tratatul de la Lisabona?

A. Parlamentul European

Parlamentul European îi reprezintă pe cetăţenii statelor membre. Tratatul de la Lisabona aduce câteva modificări în ceea ce priveşte această instituţie:

1. Sporeşte competenţele acestuia la nivel legislativ, bugetar şi în materie de aprobare a acordurilor internaţionale:

• La nivel legislativ, procedura de codecizie (redenumită procedură legislativă ordinară) este extinsă la mai multe domenii. Concret, aceasta înseamnă că Parlamentul va dobândi un real statut de putere legislativă, în aceeaşi măsură ca şi Consiliul, în cazul anumitor dosare în care nu a fost implicat până în prezent sau în care a fost doar consultat. Imigrarea legală, cooperarea judiciară în materie penală (Eurojust, prevenirea infracţiunilor, armonizarea legislaţiilor în domeniul penal, a infracţiunilor şi sancţiunilor), cooperarea poliţienească (Europol) şi alte câteva dispoziţii care ţin de politica comercială sau de politica agricolă comună sunt doar câteva exemple în acest sens. În acest fel, Parlamentul European va interveni în aproape toate dosarele legislative. De asemenea, Parlamentul îl va desemna pe preşedintele Comisiei Europene şi va continua să voteze propunerile legislative făcute de Comisie.

• La nivel bugetar, Tratatul de la Lisabona consacră practica bine stabilită a cadrului financiar multianual pentru care, în viitor, va fi necesară aprobarea Parlamentului. Pe de altă parte, Tratatul de la Lisabona prevede că Parlamentul şi Consiliul vor stabili împreună toate cheltuielile, fiind eliminată distincţia care se face, în prezent, între aşa-numitele cheltuieli obligatorii (de exemplu, ajutoarele agricole directe) şi cheltuielile neobligatorii. Această inovaţie reechilibrează rolul celor două instituţii în aprobarea bugetului Uniunii.

• Parlamentul European va trebui să-şi dea avizul conform asupra tuturor acordurilor internaţionale referitoare la aspecte care ţin de procedura legislativă ordinară.

2. Modifică structura Parlamentului [cu începere din următorul mandat parlamentar (2009–2014)]: numărul deputaţilor europeni nu va depăşi 751 (750 plus preşedintele), iar repartizarea locurilor pe state membre se va face după principiul proporţionalităţii regresive. Altfel spus, deputaţii din ţările cu cei mai mulţi locuitori vor reprezenta un număr mai mare de cetăţeni decât deputaţii din ţările cel mai puţin populate. Tratatul mai precizează că fiecare stat membru va fi reprezentat în Parlament de minim 6 deputaţi şi de maxim 96.

cParlamentele naţionale

Tratatul de la Lisabona recunoaşte şi consolidează rolul parlamentelor naţionale care vor putea participa mai activ la lucrările Uniunii, respectând, în acelaşi timp, rolul instituţiilor europene. O nouă dispoziţie reflectă clar drepturile şi obligaţiile pe care le au parlamentele naţionale în cadrul Uniunii, fie că este vorba despre informarea lor, controlul respectării principiului subsidiarităţii, mecanismele de evaluare în cadrul spațiului de libertate, securitate şi justiţie sau despre revizuirea tratatelor.