1. Faptul administrativ statal se defineste ca acel fapt social subordonat unor valori
politice stabilite de organe care se situează în afara sferei sistemului
administratiei si care sunt superioare acesteia, fapt care constă în organizarea
mijloacelor de realizare a acelor valori folosindu-se autoritatea statului.
2. John Locke releva faptul că “Administratia publică, ca multe alte strădanii umane,
este dificil de definit, dar oamenii au cu totii un sens al acesteia, desi sunt păreri
diferite despre cum ar putea fi realizată”.
3. Administratia publică nu se confundă si nu se identifică nici cu administratia de
stat, care are o sferă mai restrânsă pentru că se realizează numai prin activitatea
organelor statului, în timp ce administratia publică include si activitatea altor
subiecti, inclusiv a organelor administratiei publice locale, a regiilor autonome, a
societătilor comerciale si companiilor de interes national, precum si a altor institutii
publice.
4. Ca activitate, administratia publică este formată din ansamblul activitătilor juridice
si materiale aflate în responsabilitatea autoritătilor publice care au ca scop
satisfacerea interesului general, prin organizarea executării si executarea în
concret a legii.
5. In administratia publică ansamblul activităti i juridice si materiale poate fi grupat în
două mari categorii: activităti normative cu caracter de dispozitie si activităti
executive cu caracter de prestatie.
6. Prestatia, ca element al continutului administratiei publice si ca modalitate de
activitate prin care se satisface o cerintă de interes public, este strâns legată de
notiunea de serviciu public.
7. În sens organic sau sistemic, administratia publică înglobează strict ansamblul
institutional pus în slujba activitătii administrative, constituit într-un sistem al
administratiei publice.
8. Principiul ierarhiei este expresia raporturilor ierarhice stabilite între structurile
sistemului administratiei publice, în activitatea realizată pentru organizarea si
executarea legii.
9. Principiul transparentei decizionale are drept scop sporirea gradului de
responsabilitate a autoritătilor administratiei publice fată de cerintele Guvernului,
ca reprezentant al puterii executive, precum si stimularea participării active a
cetătenilor la activitatea administratiei publice.
10. Principiul simplificării activitătii si structurii administratiei se opune
supradimensionării aparatului de stat, functionării unor structuri paralele cu
atributii similare, birocratiei inutile, solutiilor complicate si formularisticii
voluminoase.
2
11. Pe baza principiului continuitătii, un principiu proactiv, prestarea serviciilor trebuie
să se realizeze (tinând cont de specificul fiecărui sector) de o manieră
permanentă, regulată si neîntreruptă.
12. Fată de principiile reactive, principiile proactive propun ca administratia să
întâmpine evenimentele, să caute o solutie la probleme chiar înainte ca acestea
să apară, să conteze pe ajutorul cetătenilor săi.
13. Momentul central al experimentului este măsurarea variabilelor dependente
înainte si după introducerea fiecărei variabile independente.
14. Metodele prospective de cercetare stiintifică, urmăresc nu numai cresterea rolului
functiei de previziune, ci si cresterea rolului functiei descriptive.
15. Metoda tipologică de cercetare stiintifică presupune o incursiune în algoritmul
unei regularităti raportată la evolutia realitătilor juridice.
16. Metoda statistică de cercetare stiintifică, studiază fenomenele de masă ale
societătii si ale statului, clasificându-le si sistematizându-le prin retinerea
elementelor fundamentale si înlăturarea celor accidentale, păstrând doar ceea ce
este reprezentativ si tipic, regularitatea aparitiei unor fenomene, constanta
acestora si aprecierea cantitătii lor.
17. Utilizarea chestionarelor si anchetelor se materializează în formularea unei serii
de întrebări concrete, lipsite de echivoc (pentru a nu genera interpretări diferite) si
colectarea răspunsurilor de la persoane reprezentative din colectivitatea
interogată.
18. Metoda statistică, de cercetare a faptelor, se caracterizează prin studierea
calitătii fenomenelor.
19. Activitatea de rezolvare a unei cereri coincide cu circuitul lucrării respective între
compartimentele administrative de specialitate, care se cere a fi conceput pe
baze rationale.
20. Este considerată judicioasă o structură administrativă care permite ca, în conditii
anormale de activitate, conducătorul să dispună de o anumită rezervă, pe care o
poate folosi în cazuri de necesitate.
21. Obiectivul unei institutii publice este servirea interesului public.
22. Structura de conducere reuneste ansamblul functionarilor publici,
compartimentelor si relatiilor organizatorice interne si externe constituite si plasate
în structura organizatorică astfel încât să asigure conditiile necesare desfăsurării
proceselor de management si de executie prin care creste gradul de satisfacere a
interesului public.
23. Structura de executie este formată din ansamblul functionarilor publici,
compartimente si relatii organizatorice strict interne constituite cu scopul realizării
si furnizării de servicii publice specifice tipului de institutie/autoritate publică.
Nerezolvate
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
