Modernizarea sistemului administrativ a determinat schimbarea rolului puterii centrale în
favoarea puterii locale. Societatea modernă, caracterizată de contradicţii şi pluralism a determinat
mutarea procesului decizional de la nivel central către nivelul local în vederea adaptării acestui
proces la specificul local. Din punctul de vedere al acestui proces, descentralizarea este considerată a
fi un element sine qua non al democraţiei.
Experienţa japoneză în acest domeniu este foarte importantă, ţinând cont de rolul în creştere
al autorităţilor locale. Aşa cum se observă, unul din factorii de succes ai Japoniei, îl constituie
puterea de care beneficiază comunităţile locale în toate domeniile de activitate, cu un accent deosebit
pus pe aspectele fiscale. În susţinerea acestei afirmaţii vine şi planul de relansare economică a
guvernului nipon, unde un accent deosebit se pune pe economia locală şi pe aspectele fiscale care ţin
de aceasta.
The modernization of the administrative system had determined the changing role of central
government in favor of local government. Modern society, characterized by contradiction and
pluralism had determined the moving of decision-making process from central level to local level in
order to adjust this decisions making process to the local specific. In the light of this process,
decentralization is considered to be an element sine qua non of the democracy.
The Japanese experience in this area is very important, taking into account the growing role
of local government. As we can notice, one of the success factors of Japan is the power of local
communities in almost all the field of activity, with an accent on fiscal aspects. In sustaining this
allegation came the plan of economic relaunch of Japanese Government where an important accent is
put on local economy and on fiscal aspects.
1. Cadrul general al descentralizării
Descentralizarea este privită ca un corolar indispensabil al democratiei, pentru
organizarea administratiei publice, ea având aceeaşi pondere ca şi democraţia reprezentativă
pentru organizarea constituţională1. De altfel, problema raportului dintre democraţie şi
descentralizare s-a aflat destul de frecvent în atenţia specialiştilor. Colectivităţile teritoriale de
cetăţeni reprezintă corpuri intermediare, interpuse între individ şi puterea centrală,
determinând reguli adaptate fiecărui cadru geografic şi personalizând autoritatea statală în
funcţie de problemele locale.
Societatea modernă, caracterizată prin contradicţii şi pluralism, implică o mare
varietate de comportamente sociale şi, de aceea, nu este suficientă luarea deciziilor la nivel
central, ci este necesară adaptarea acestora la specificul local.2
Descentralizarea reprezintă un sistem de organizare administrativă care permite
colectivităţilor umane sau serviciilor publice să se administraze ele însele, sub controlul
statului, care le conferă personalitate juridică, le permite constituirea unor autorităţi proprii şi
le dotează cu resurse necesare3.
Descentralizarea cunoaşte două forme: descentralizarea administrativă şi
descentralizarea tehnică ce priveşte serviciile administraţiei publice de stat.
Deci descentralizarea administrativ-teritorială înseamnă construcţia pe plan local a
unei administraţii publice diferită de cea de stat, iar descentralizarea tehnică se referă la
serviciile administraţiei publice de stat.
Administraţia publică, ca activitate, se realizează prin activităţi executive cu caracter
de dispoziţie şi prin activităţi executive cu caracter de prestaţie. Administraţia publică poate fi
considerată atât din punct de veder formal-organizatoric, cât şi material-funcţional, ca o
totalitate de servicii publice menite să satisfacă interesele şi variatele nevoi ale cetăţenilor şi
ale societăţii4.
Descentralizarea prezintă certe avantaje pentru prosperitatea unei ţări. Dintre acestea
putem aminti:
- asigură climatul prielnic ca intersele locale să se dezvolte în mod natural, în
conformitate cu obiceiurile localnicilor şi în concordanţă cu cerinţele reale ale
acestora, care nu pot fi cunoscute mai bine de nimeni alţii decât de ei înşişi;
- generează spiritul de iniţiativă individuală (centralizarea reduce rolul locuitorilor
doar la acela de administraţi, întreţinând în colectivităţile locale o indiferenţă faţă
de administraţia locală, incompatibilă cu progresul localităţilor);
- generează sistemul de libertate locală, interesul pentru binele obştesc, care
determină dezvoltarea multilaterală a colectivităţilor umane şi valoarea întregii
naţiuni.5
Elementele componente ale descentralizării administrative, pe baza principiului
autonomiei locale sunt6:
- Existenţa unei colectivităţi teritoriale locale
Descentralizarea administrativă pe baza autonomiei locale se face în legătură cu
existenţa unor colectivităţi sociale locale, constituite în circumscripţii administrative care
coincid sau diferă de unităţile administrativ-teritoriale ale statului.
Aceste colectivităţi sociale locale, componente ale colectivităţii naţionale, au nevoi
specifice care îi solidarizează pe membrii lor.
Nevoile şi interesele locale sunt legate de specificul colectivităţii respective şi se
disting de nevoile generale ale colectivităţii naţionale. Aşa de exemplu, sunt considerate nevoi
rezolvate prin servicii locale: aprovizionarea cu apă, căldura, salubritatea, iluminatul public,
construcţia şi întreţinerea unor drumuri etc
Pe de altă parte, statul nu poate să soluţioneze, prin mijloacele de care dispune şi în
condiţii de operativitate şi eficienţă, ansamblul acestor nevoi şi interese. De aceea, statul este
cel care stabileşte care dintre probleme vor fi de competenţa serviciilor publice statale şi care
vor intra în sfera de competenţă a autorităţilor locale. De regulă, sfera problemelor locale este
stabilită sau delimitată prin Constituţie sau prin lege.
- Recunoaşterea responsabilităţii colectivităţilor locale în gestionarea nevoilor
specifice, precum şi existenţa unor resurse proprii
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.