Sociologia Corpului - Tatuaje

Înţelegerea noastră şi interesul manifestat faţă de corpul uman sunt consecinţele lungii transformări prin care a trecut societatea umană. O persoană este o fiinţă cu un corp, conştiinţă, continuitate, angajament şi responsabilitate. Conceptul „persoană” provine din latinescul „persona” care desemna o mască exterioară individului. Aspectul fizic al unei persoane se reflecta în mod direct asupra percepţiei pe care aceasta o are despre sine, în identitatea pe care acesta şi-o crează în relaţiile cu ceilalţi. Tatuajul transmite un important mesaj despre individ: este un mod de a spune lumii cine eşti şi în ce crezi, o modalitate vizuală cu înţelesuri specifice culturale şi sociale.

Tatuajele sunt în ziua de astazi un "accesoriu" foarte la modă. De fapt, ele înregistreaza cea mai mare popularitate de care s-a bucurat vreodata acest tip de pictură pe trup. Modificările corporale transformă corpul şi, odată cu asta, şi identitatea pe care-o atribuim cuiva. Dar nici modificările corporale nu sunt un element fix. Prin variatele feluri în care se manifestă şi capătă vizibilitate, ele prezintă o dinamică specifică, a cărei analiză constituie subiectul celor ce urmează.

Sociologia şi corpul uman

Cel mai evident fapt al existenţei umane este că oamenii au, şi chiar pot fi consideraţi, corpuri. Corpul este primul lucru pe care-l observăm, prima cale de comunicare non-verbală, în funcţie de care introducem indivizii în scheme de interpretare şi prin care le atribuim anumite caracteristici. Cu toate acestea, sociologia nu a reuşi să dezvolte o teorie despre corp. Motivele nu sunt greu de identificat.

Asumpţia centrală a sociologiei este că lumea naturală este constituită social şi transformată de activitatea umană. Lumea externă, incluzând corpul uman, nu este o realitate istorică data, ci mediată de munca umană şi interpretată prin cultură.

Sociologia a încercat să se diferenţieze de celelalte ştiinţe văzându-se pe sine ca pe o „ştiinţă interpretativă” a acţiunii şi interacţiunii sociale. Adevăratul obiect de studiu al sociologiei este însă interacţiunea dintre corpuri, care reprezintă comportamentul, deoarece interacţiunea dintre actorii sociali înseamnă alegere şi înţelegere. Potrivit lui Max Weber, acest lucru se poate traduce ca o ştiinţă interpretativă a acţiunii şi interacţiunii sociale. Astfel, socialul devine un continuu proces deinteracţiune şi acţiune între actori sociali, iar societatea produsul acestei neîncetate activitaţi. Este important de reţinut că actori sociali nu sunt neapărat indivizi în sensul real al cuvântului, ci mai degrabă entităţi sociale.

Corpul reprezintă modul prin care oameni se diferenţiază de ceilalţi, dar în acelaş timp şi modul prin care interacţiunea socială are loc. Noi ne formăm identitatea personală şi socială şi stabilim relaţi cu cei din jur prin intermediul corpului. În plus, manipularea corpului, de exemplu, prin tatuaje poate fi considerată ca fiind o practica prin care o persoană se indentifică cu ea însăşi şi îşi crează o poziţie clară în relaţiile cu ceilalţi. Este limpede, din punct de vedere sociologic, că a avea un corp cu trăsături specifice, care are o anumită poziţionare în societate este crucial pentru identificarea şi recunoaşterea persoanelor.

Sociologia corpului este studiul problemei ordinii sociale şi poate fi organizată în jurul a 4 teme: reproducerea şi reglarea populaţiilor în spaţiu şi timp şi constrângerea şi reprezentarea corpului ca un suport al sinelui. Aspectul fizic al unei persoane se reflectă în mod direct asupra percepţiei pe care aceasta o are despre sine, în identitatea pe care acesta şi-o crează în relaţiile cu ceilalţi.

Tatuajul, mai mult decât un însemn corporal cu funcţie strict vizuală, reprezintă un factor de reorganizare a identităţii corporale a individului care se tatuează. Modificarea atitudinilor corporale, care survine actului de tatuare, ia forme variate care pendulează între expunerea corpului şi acoperirea sa. Considerând ambele gesturi – de acoperire sau expunere a tatuajului, ca fiind acte conştiente şi deliberate de manifestare a identităţii corporale, înţelegerea lor se raportează la o sumă de variabile care pornesc de la locul în care este plasat tatuajul pe corpul individului, până la spaţiul public sau privat în care corpul se expune şi statutul individului tatuat în grupul în faţa căruia işi expune corpul.

Un tatuaj este, însă mai mult decat un semn, desen realizat pe piele. Adevărata semnificaţie a acestei culturi poate fi înţeleasă doar prin studierea istoriei şi mitologiei acestei arte.

Istoria tatuajelor: primele manifestari

Primele manifestări a ceea ce numim astăzi „body art” au apărut, cu aproximativ 12.000 de ani în urmă: cei care aveau răni pe corp, încercau să le vindece prin frecarea cu cenuşă. În urma cicatrizării zonelor afectate rămâneau urme negre, asemănătoare unor desene.

Inscripţiile pe piele şi autoprovocarea cicatricelor au devenit în scurt timp o tradiţie puternic încărcată simbolic, reprezentând, fie statutul social, fie apartenenţa la un anumit grup sau starea de doliu.

Nu se cunoaşte exact unde au fost primii oameni tatuaţi de pe planetă, încă se dezbate aceasta problema. Tatuajele diferă de la o populaţie la alta, dar ideea rămâne aceeaşi: cei tatuaţi erau o clasă privilegiată, tatuajul îngăduindu-le să se identifice cu anumite animale, urmărind în primul rând dobândirea virtuţilor întruchipate de ele, fapt care este deopotrivă o manifestare a puterii cereşti şi o emblemă tribală.

Arta tatuajului poate fi gasită în toate culturile lumii. Egiptenii sunt cei despre care se crede că au răspândit această cultură. Până în anul 2000 î. Hr. arta tatuării îşi găsise deja drumul spre sudul şi vestul Asiei, ajungând până în îndepărtata Japonie. Japonezii o să manifeste un interes aparte pentru acest tip de artă, însă, aici, aceasta era folosita doar pentru atributele sale decorative.

Polinezienii au poate cea mai dezvoltată cultură a tatuajului din întreaga lume. Cuvântul “tatuaj” vine de la cuvântul tahitian “tatu” care înseamnă “a marca ceva”. Originea tatuajului din Polinezia se pierde în negura timpurilor. E posibil ca aceasta să se regăsească în cultura migranţilor înainte ca aceştia să fi ocupat insulele.

În aceasta parte a lumi tatuajul era o marcă a frumuseţii - una din exigenţele sociale - în special în cazul bărbaţilor. Persoanele care executau tatuaje se bucurau de un înalt prestigiu în societate. Cei care beneficiau din plin de mirajul tatuajelor erau, mai cu seamă, locuitorii din Insulele Marchize. Cele mai complexe şi rafinate motive erau destinate celor care aveau un rang înalt în societate. Întregul lor corp, inclusiv faţa sau limba, erau tatuate. Femeile beneficiau doar de reprezentări simple, în special lineare, executate pe braţe sau picioare. Războinicii care se distingeau în lupte urmau să poarte semne distinctive, în formă de triunghi sau în forma de tablă de şah.

Polinezienii considerau că prin tatuare este reprezentat defapt spiritul unei persoane şi din acest motiv aceasta artă a avut şi încă are o semnificaţie atât de mare în cadrul societăţii lor.

Femei din diferite culturi îşi tatuau corpul din diferite motive. De exemplu, femeile din Borneo erau tatuate pentru a se face cunoscut la ce erau pricepute: ţesut, strângerea de ierburi medicinale, etc. Acesta era un mod de comunicare al abilităţilor femeii, în vederea căsătoriei. În vestul Asiei fetele erau marcate pentru a se arăta locul pe care îl ocupă în societate.

În partea indoneziană a insulei Borneo, când un băiat aflat la vârsta adolescenţei din populaţia Ngaju Dayak se întorcea acasă de la vânătoare de mistreţi sălbatici era decorat pe umeri, realizarea sa fiind marcată sub forma tatuajului.