Părinti străluciți - profesori fascinanți

Dedic aceasta carte unei persoane foarte importante din viata mea. Ai renuntat la visele tale, pentru ca eu sa pot visa.

Ai varsat lacrimi, pentru ca eu sa fiu intr-o stare de fericire.

Ai pierdut nopti de somn, pentru ca eu sa dorm in liniste.

Ai crezut in mine, in ciuda greselilor mele.

A fi educator inseamna a fi un poet al iubirii.

Sa nu uiti niciodata ca eu voi lua un pic din fiinta ta, in propria mea fiinta.

Prefata

Aceasta carte va vorbi inimii parintilor si profesorilor. Ei lupta pentru acelasi vis - acela de a-i face fericiti, sanatosi si intelepti pe fiii si respectiv elevii lor, dar niciodata nu s-au simtit atat de rataciti in misiunea atat de grea de a educa, pe cat se simt acum. Si unii, si altii ac?tioneaza si cultiva teritoriile cele mai dificile - acelea ale inteligentei si emotiei.

Nu scriu pentru eroi, ci pentru oameni care stiu ca a educa inseamna a se ocupa de cea mai frumoasa si mai complexa arta - aceea a inteligentei. A educa inseamna a crede in viata, chiar daca varsam lacrimi. A educa in?seamna a avea speranta in viitor, chiar daca tinerii ne deceptioneaza in prezent. A educa inseamna a semana cu intelepciune si a culege cu rabdare. A educa inseam?na a fi un cautator care cauta comorile inimilor.

Pe cine intereseaza aceasta carte? Pe parinti, pe educatori si invatatori, pe profesorii din invatamantul gim-nazial, liceal si universitar, pe psihologi, pe cei care luc?reaza in domeniul resurselor umane, pe tineri si pe toti acei care vor sa cunoasca cateva secrete ale personalitatii si doresc sa-si imbogateasca relatiile sociale.

Nu voi vorbi despre reguli, caci, la temperatura ridi?cata a problemelor cotidiene, ele se evapora.

Voi vorbi despre instrumentele psihologice care ar putea sa promoveze formarea de oameni care gandesc, sa educe emotia, sa largeasca orizonturile inteligentei si sa confere calitate vietii.

Voi impartasi experienta mea ca psihiatru, educator si specia/ist in psihologie. in ciuda limitarilor mele, multi oameni au fost incantati de ideile pe care le prezint in con?grese nationale si internationale.

A sosit vremea sa public o carte specifica despre educatie, caci am primit in acest sens indemnul a mii de psihologi, educatori, medici si parinti. As vrea sa evidentiez pe cineva care sa-i reprezinte pe cei care m-au indemnat cu multa amabilitate. Este unul dintre cei mai apreciati pro?fesori de comunicare si oratorie din Brazilia: Alkindar de Oliveira. Mesajul sau m-a miscat profund. Mi-a spus ca s-a trezit inainte de revarsatul zorilor, i-a fugit somnul si a in?ceput sa citeasca ideile mele despre educatie.

Lectura l-a surprins. De aceea, cand s-a facut ziua, mi-a scris, spunandu-mi: ,,lata solutia educatiei in lume. Daca va veti limita la a divulga aceste tehnici si nu veti mai face nimic altceva tot restul vietii, va veti fi indeplinit deja misiunea existentiala. Va sugerez sa le publicati intr-o car?te accesibila, pentru ca ele sa ajunga la indemana fiecarei scoli, fiecarui profesor, fiecarei mame, fiecarui tata."

Multumesc pentru aceste laude, dar nu le merit. Cred insa, sincer, ca deprinderile educatorilor si tehnicile peda-gogice pe care le voi comenta in aceasta carte ar putea re?volutiona educatia pentru totdeauna. Daca sunt puse in practica, ar putea imbogati relatia dintre parinti si copii, din?tre profesori si elevi! Familia s-ar putea transforma intr-o gradina de flori - iar sala de clasa, intr-un loc agreabil.

Incotro se indreapta tineretul

Exista o lume care asteapta sa fie descoperita in fiecare copil si in fiecare tanar. Numai cel care nu se afla inchis in propria sa lume, reuseste s-o descopere.

Generatia noastra a vrut sa dea copiilor si tinerilor tot ce e mai bun. Am avut vise mari pentru ei. Am cau?tat sa le dam cele mai bune jucarii, haine, plimbari si scoli. Nu voiam ca ei sa umble prin ploaie, sa li se intample ceva pe strada, sa se raneasca cu jucariile facute in casa si sa treaca prin dificultatile prin care am trecut noi.

Am pus un televizor in sufragerie. Unii parinti, cu mai multe posibilitati, au luat cate un televizor si un calculator in camera fiecarui copil. Altii au umplut timpul copiilor lor cu multe activitati, inscriindu-i la cursuri de limbi straine, in-formatica, muzica.

Ati avut o intentie excelenta, doar ca nu stiati ca acesti copii aveau nevoie si de copilarie, aveau nevoie sa inventeze, sa infrunte riscuri, sa sufere deceptii, sa aiba timp de joaca si sa se bucure de viata. Nu v-ati imaginat ce mult depind creativitatea, fericirea, indrazneala si sigu?ranta adultului de matricele memoriei si de energia emo?tionala a copilului. N-ati inteles ca televizorul, jucariile cumparate, internetul si excesul de activitati blocau co?pilaria copiilor vostri.

Am creat pentru copii o lume artificiala si am platit scump pentru asta. Am creat o serie de consecinte in do-meniul emotiilor lor, in amfiteatrul gandirii lor si in planul memoriei lor. Sa vedem cateva dintre aceste consecinte.

Blocarea inteligentei copiilor si adolescentilor

Speram ca, in secolul al XXI-lea, tinerii sa fie intre?prinzatori, sa-i ajute pe ceilalti si sa iubeasca arta de a gandi. Dar multi traiesc instrainati, nu se gandesc la viitor, nu sunt entuziasti si nu au proiecte de viata.

Ne imaginam ca singuratatea se va rezolva, intrucat invatam limbi straine in scoala si ne inghesuim in ascen-soare, pentru ca muncim si suntem membri unor cluburi.

Dar oamenii nu au invatat cum sa vorbeasca despre ei insisi, le e teama sa se deschida si traiesc incorsetati in propria lor lume. Parinti si copii traiesc izolati, rareori plang impreuna, sau vorbesc despre visele, mahnirile, bucuriile si frustrarile lor.

in scoala, lucrurile stau si mai rau. Ani in sir, profe?sori si elevi traiesc impreuna in sala de clasa, dar sunt straini unii fata de altii. Se ascund in spatele cartilor, caie?telor, calculatoarelor. Este oare vina ilustrilor profesori?

Nu! Vina apartine, asa cum vom vedea, sistemului educational nesanatos, care persista de secole.

Copiii si tinerii invata cum sa opereze cu fapte logice, dar nu stiu cum sa abordeze esecurile si insuccesele. in-vata sa rezolve probleme de matematica, dar nu stiu sa-si rezolve conflictele existentiale. Sunt antrenati sa faca cal?cule fara sa greseasca, dar viata este plina de contradictii, chestiunile emotionale nu pot fi calculate si nici nu au so?coteala exacta.

Sunt tinerii pregatiti pentru a se confrunta cu o de?ceptie? Nu! Ei sunt antrenati doar pentru succes.

Este imposibil sa traiesti fara probleme. Suferinta ne poate construi, sau distruge. Trebuie sa ne folosim de suferinta, pentru a construi intelepciunea. Dar cui ii pasa de intelepciune, in era informaticii?

Generatia noastra a produs mai multa informatie ca oricare alta, dar nu stim ce sa facem cu ea. Rareori folosim aceasta informatie pentru imbunatatirea calitatii vietii. Dumneavoastra faceti, in timpul liber, ceva care sa va faca placere? Cautati sa va administrati gandurile ca sa aveti mai multa pace in minte? Ne-am transformat in masini de muncit si ne transformam copiii in masini de invatat.

Utilizarea gresita a functiilor memoriei

Am facut din memoria copiilor nostri o banca de date. Are memoria aceasta functie? Nu! Vom vedea ca, timp de secole, scoala a folosit memoria intr-un mod gresit. Exista amintire? Numerosi profesori si psihologi din toata lumea cred, fara umbra de indoiala, ca exista amintire. Gresit! Nu exista amintire pura a trecutului, trecutul este in perma?nenta reconstruit! E bine sa fim socati in convingerea noas?tra de aceasta afirmatie. Trecutul este in permanenta re?construit in prezent, cu micro sau macro diferente.

Vom vedea ca, in stiinta, exista diferite concepte eronate asupra fantasticei lumi a modului de functionare a mintii si memoriei umane. Am convingerea, ca psihiatru si autor al catorva teorii de actualitate asupra procesului de constructie a gandirii, ca blocam inteligenta copiilor si bucuria lor de a trai, cu excesul de informatie pe care il oferim. Memoria noastra s-a transformat intr-un depozit de informatie inutila.

Cea mai mare parte a informatiei pe care o acu?mulam nu va fi organizata in memorie si utilizata in activi?tatile intelectuale. Imaginati-va un zidar care a adunat toa?ta viata pietre, ca sa construiasca o casa.

Dupa ce a construit-o, nu stie ce sa faca cu grame?zile de pietre care i-au ramas. Si-a consumat cea mai mare parte a timpului, in mod inutil.

Cunoasterea s-a amplificat si numarul de scoli a crescut ca in nici o alta epoca, dar nu producem persoane care gandesc. Majoritatea tinerilor, inclusiv studentii, acu?muleaza gramezi de ,,pietre", dar construiesc foarte putine idei stralucite.

Nu e intamplator ca au pierdut placerea de a invata. Scoala a incetat sa mai fie o aventura placuta.

in paralel, mediile de informare i-au sedus cu stimuli rapizi si gata preparati. Au devenit iubitori de fastfoodemo-tional. Televiziunea ii transporta pe tineri, fara ca ei sa faca vreun efort, in mijlocul unei incitante partide sportive, in interiorul unei aeronave, in miezul unui razboi si in mijlocul unui conflict politic.