Reprezentările picturale ale unor evenimente reprezentau un pas important în situațiile de rememorare, pentru că cei care le foloseau puteau specifica mesajele care doreau sa le transmită, însă această deprindere nu au putut-o finaliza foarte ușor, având nevoie de foarte mult timp,poate chiar mii de ani. Imaginile nefiind însoțite de o interpretare detaliată ,aveau o valoare infirmă deoarece nu puteau fi înțelese cu ușurință.
Înțelegerea semnificațiilor imaginilor a constituit un prim pas în dezvoltare scrisului însă a fost demarat la mult timp după practicarea agriculturii deoarece oamenii aveau nevoie de modalități de înregistrare a hotarelor si a proprietăților
În agricultură era important de urmărit creșterea și scăderea râurilor precum și mișcarea corpurilor cerești după care își programau perioadele de plantare și recoltare. Scrisul a apărut în anticul Sumer şi în Egipt, zonele unde agricultura a fost practicată mai întâi
În jurul anului 4000 î.H., apar primele inscripţii cărora li se pot asocia anumite semnificaţii, în Mesopotamia şi Egipt. Majoritatea erau desene rudimentare pictate sau gravate pe pereţii construcţiilor sau pe alte suprafeţe similare. Un răsărit de soare desenat simplu putea să însemne o zi, un arc şi o săgeată - o vânătoare, o formă umană - un om, o linie curbă - un lac sau un râu. Toate acestea constituiau primele simboluri grafice din care apoi s-a putut dezvolta scrisul.
Scrisul a inceput sa fie privit cu veneratie deoarece cu ajutorul pictogramelor standardizate a devenit posibila descifrarea mesajelor transmise de oameni aflati la mare distanta sau cele ale oamenilor care murisera
Sistemul lor pictografic era asemănător limbii chineze contemporane. Fiecare simbol reprezenta o anumită idee, un anumit lucru sau concept. Scribii antici studiau ani întregi pentru a stăpâni miile de simboluri necesare codificării mesajelor în hieroglife sau descifrării lor pentru cei bogaţi şi puternici.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.