Comunicarea Nonverbala

Comportamentul nonverbal aferent minciunii

Paul Ekman s-a ocupat de studiul mimicii umane şi rolul acesteia în transmiterea emoţiilor şi diverselor mesaje cu rol informativ. El a constatat că oriunde în lume expresiile faciale pentru diferite tipuri de sentimente sunt aceleaşi şi pot fi interpretate uniform în orice colţ al continentelor pentru că orice figură umană are acelaşi număr de muşchi care contribuie la exprimarea unei anumite stări. Prin intermediul mimicii faciale se pot exprima o gamă imensă de sentimente precum bucuria, teama, scepticismul, descumpănirea, indiferenţa, compasiunea etc.

Faţa este folosită mai des decât orice altă parte a trupului pentru a camufla minciuna. Noi utilizăm zâmbetul, încuviinţarea din cap şi clipitul în încercarea de a masca minciuna, dar, din nefericire pentru noi, semnalele trupului spun adevărul, lipseşte deci concordanţa dintre gesturile trupului şi semnalele noastre faciale.

Zâmbetul fals, poate fi decodat prin indicii, cum ar fi de exemplu, durata. S-a constat că zâmbetele contrafăcute durează mult mai mult decât cele sincere, care apar în mod spontan. Simetria ne poate da un indiciu: un zâmbet simetric (pe ambele părți ale feței) poate fi unul fals sau unul adevărat, însă un zâmbet asimetric este clar unul contrafăcut. Zâmbetul fals este trădat de partea de sus a feţei.

Falsificarea limbajului trupului

Se pune adesea întrebarea: "Este posibilă falsificarea limbajului trupului nostru?" Răspunsul la această întrebare este, în general, "nu", datorită lipsei de concordanţă, care probabil apare între utilizarea principa¬lelor gesturi, a microsemnalelor trupului şi cuvintele rostite. Palma deschisă, de exemplu, este asociată cinstei, dar atunci când escrocul îşi ţine palmele deschise şi zâmbeşte în timp ce spune o minciună, microgesturile sale îl trădează. Pupilele sale se contractează, una din sprâncene se ridică sau colţul gurii se smuceşte şi aceste semnale contrazic gestul palmei deschise şi zâmbetul sincer. Drept urmare, cel care receptează toate aceste semnale e tentat să nu dea crezare celor auzite.

Se pare că mintea umană posedă un mecanism de semnalizare a erorii, care indică "avarie" atunci când pri¬meşte o serie de mesaje non-verbale neconcordante. se falsifică cu bună ştiinţă limbajul trupului. Să luăm, de exemplu, concursurile Miss World sau Miss Univers, la care fiecare concurentă utilizează mişcări corporale grijuliu însuşite pentru a crea impresia de cordialitate şi sinceritate. Ele sunt punctate de către juriu după gradul în care pot transmite aceste semnale. Dar chiar şi cei mai pricepuţi dintre noi îşi pot falsifica lim¬bajul trupului numai pentru o scurtă perioadă de timp; în cele din urmă trupul va emite acele semnale care sunt in¬dependente de acţiunile conştiente. Mulţi politicieni sunt experţi în falsificarea limbajului trupului, folosindu-se de acesta pentru a face pe alegători să dea crezare afirma¬ţiilor lor; despre cel care procedează astfel, cu succes, se spune că are farmec personal, că este "carismatic".

Faţa este folosită mai des decât orice altă parte a trupului pentru a camufla minciuna. Noi utilizăm zâmbetul, încuviinţarea din cap şi clipitul în încercarea de a masca minciuna, dar, din nefericire pentru noi, semnalele trupului spun adevărul, lipseşte deci concordanţa dintre gesturile trupului şi semnalele noastre faciale.

Întrebarea 1: Cum se minte cu succes?

În legătură cu minciuna, dificultatea constă în aceea că acţiunile subconştiente ale creierului sunt involuntare şi independente de minciunile verbale, aşa că limbajul trupului ne dă de gol. Acesta e motivul pentru care cei ce mint rar sunt descoperiţi cu uşurinţă, oricât de convingător ar suna cuvintele lor. în clipa în care încep să mintă, trupul lor emile semnale contradictorii şi de aici ni se creează senzaţia că ei nu spun adevărul, în timpul emiterii minciunii, creierul difuzează subconştient energie nervoasă şi aceasta apare sub forma unui gest care contrazice cele spuse de individ. Anumiţi oameni, ale căror activităţi implică minciuna, ca de pildă politicieni, avocaţi, actori si crainici TV, şi-au perfecţionat într-atât gesturile trupului, încât este dificil de "văzut" minciuna, oamenii cad în plasă şi înghit tot ceea ce aceştia debitează.

Ei îşi rafinează gesturile pun mu din următoarele două căi. Prima dintre ele constă din exersarea acelor gesturi care creează "senzaţia" că spun adevărul, în timp ce ei mint; dar reuşita în acest caz e legată de un antrenament îndelungat. A doua cale constă în înlăturarea majorităţii gesturilor, astfel încât, în timp ce mint, să nu utilizeze nici gesturi pozitive, nici gesturi negative, ceea ce, de asemenea, este foarte greu de realizat.