Islamul

Introducere

În seminarul de față voi încerca să prezint cultura și religia islamica. Lucreare va încerca să arate o scurtă itorie a islamismului. Musulmanii, aşa cum i-am cunoscut eu, sunt extremi de siguri în credinţa lor, exclusivişti şi câteodată agresivi. Cei mai mulţi dintre ei îşi arătau interesul de a vorbi în continuare despre credinţa lor, să îmi dăruiască un Coran şi să mă invite la un serviciu religios. încercările mele de a vorbi despre Cristos nu erau primite cu entuziasm şi, foarte des, era greu să trec de zidul respingeri sau al rigidităţii.

În România Biserica creştină a fost expusă mai rar acestui fel de evanghelizare dar societatea noastră este deschisă iar lumea de azi are din ce în ce mai mult ocazia să penetreze culturile şi ţările musulmane. Sper ca acesta lucrare seminar să ajute prin modul în care prezintă necesitatea imperioasă a misiunii chiar și printre islamiști.

1. Noţiuni introductive despre Islam

Conţinutul lucrării de faţă va ilustra esenţa Islamului şi ceea ce predică această religie: credinţă, pace şi toleranţă. Islamul este un subiect imens cuprinzând, pe lângă religia propovăduită de Profetul Mahommed o cultură şi o civilizaţie înfloritoare care s-a dezvoltat pe trei continente cu numeroase particularităţi proprii popoarelor musulmane, de limbi, naţiuni şi tradiţii foarte diferite.

Din punct de vedere etimologic ISLAM este un cuvânt arab şi înseamnă supunere, ascultare absolută faţă de Dumnezeu. Obiectivul Islamului este cunoaşterea Creatorului lumii, a unicului Dumnezeu. Referindu-se la esenţa Islamului, relevată prin mesajul lui Mohammed, Mircea Eliade scrie următoarele:

Din punct de vedere al morfologiei religioase, mesajul lui Mohammed, aşa cum a fost formulat în Coran, reprezintă esenţa cea mai pură a monoteismului absolut.

În secolul al VII lea un arab care locuia în deşert a lansat o nouă religie care a tulburat întreaga lume. Această religie a apărut în Arabia, actuala Arabie Saudită, unde trăiau numeroase triburi de beduini. Lumea arabă era înconjurată de Imperiul Bizantin creştin şi de Imperiul Persan unde se practica religia magilor.

Noua religie poruncea închinarea la un singur Dumnezeu şi distrugerea idolilor. Mohammed, în vârstă de 40 de ani,îşi începea misiunea şi primii care l-au susţinut au fost soţia, câţiva apropiaţi şi, treptat, unele persoane influente, dar mai ales oameni fără avere, fără nume, meşteşugari, oameni liberi şi sclavi.

Profetul, ca urmare a unei viziuni din anul 612 prin care i se porunceşte să-şi facă publică misiunea, îşi începe apostolatul prin a pune accent pe puterea şi gloria lui Dumnzeu. în acest sens, comentând naşterea Islamului, Mircea Eliade arată că:

Mohammed nu visa să întemeieze o nouă religie, el vroia doar să-şi trezească concetăţenii, să-i convingă că trebuie să-l venereze numai pe Dumnezeu, să îl recunoască drept creator al cerurilor şi al pământurilor şi chezaş al fertilităţii.

După anul 622 începe perioada expansionismului arab. în 624 Mahommed îi învinge pe meccani şi, începând cu acel conflict, Mohammed vorbeşte despre războiul sfânt (Jihad) împotriva duşmanilor lui Dumnezeu.

Prin noul său mesaj profetul integrează indivizii într-o noua comunitate şi energia necesară în războaiele intertribale a fost canalizată spre războaie externe împortiva păgânilor, în special a creştinilor.

Profetul Mahommed şi-a continuat lucrarea prin diferite metode până la moartea sa care a survenit în anul 632.

Lucrare de Seminar la Istoria Religilor

Institutul Teologic Baptist de Grad Universitar București

Facultatea de Teologie Pastorală