Instituirea Sfintei Liturghii - Liturghia în Veacul Apostolic

Sosind plinirea vremii, Domnul nostru Iisus Hristos, vine în lume şi spune Tatălui ceresc: “Jertfe şi arderi de tot şi pentru păcat nu ai voit, însă trup Mi-ai făcut. Atunci am zis: iată că vreau să fac, Dumnezeule, voia Ta”(Evr. 10, 5-9).

Această jertfă de ascultare a adus-o Hristos în timpul vieţii Sale, pe care a încheiat-o pe cruce, plătind astfel toată datoria omenească şi desfiinţând totodată jertfele Vechiului Testament. “Printr-o singură jertfă adusă, a adus la veşnică desăvârşire pe cei ce se sfinţesc” (Evr. 10, 14), iar pentru ca omenirea mântuită, adică Biserica să aibă la îndemână cea mai desăvârşită jertfă din lume, spre a aplica roadele răscumpărării, fiecărui membru al ei, Iisus Hristos a făcut să dăinuiască jertfa sângeroasă a crucii, orânduind în ajunul morţii Sale sfânta jertfă a Liturghiei.

În noaptea în care a fost prins, a lăsat sfintei Biserici, mireasa Sa, o jertfă văzută, după trebuinţele firii omeneşti. Această jertfă trebuia să facă să dăinuiască jertfa sângeroasă pe care avea să o aducă pe cruce, trebuia să o amintească până la sfârşitul veacurilor şi, prin puterea ei, să ni se ierte toate greşelile zilnice. Aşa s-a arătat Hristos preot dupa rânduiala lui Melchisedec, a oferit Tatălui Veşnic trupul şi sângele Său, sub chipurile pâinii şi ale vinului, pe care El Insuşi le-a dat apostolilor sfinţindu-i atunci preoţi ai Noului Testament. Iar prin cuvintele: “Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea ”, le-a poruncit, lor şi urmaşilor lor în preoţie să le ofere drept jertfă.

În ea şi prin ea Domnul nostru Iisus Hristos Se întrupează şi se jertfeşte fără încetare şi în chip nesângeros pentru mântuirea oamenilor de pretutindeni şi de totdeauna. În ea şi prin ea ni se dă spre mâncare şi băutură Însuşi Fiul lui Dumnezeu cel întrupat, şi aceasta pentru ca, uniţi fiind cu El -izvorul vieţii şi al nemuririi-viaţă să avem întru El şi pururea în această viaţă să rămânem.

1. Instituirea Sfintei Liturghii

Dumnezeasca Liturghie este o unitate alcătuită din cultul divin al Cuvântului (Liturghia catehumenilor) şi celebrarea Euharistiei. Amândouă îşi au rădăcinile în cultul divin al sinagogii care stă în mare măsură la baza cultului divin al Bisericii şi care era propriu-zis un cult divin al Cuvântului.

Întemeierea acestei jertfe fusese prevestită de Mântuitorul cu mult înainte încă de patima Sa, şi anume în cuvântarea ţinută mulţimilor, după ce săvârşise minunea înmulţirii pâinilor în pustie: “Eu sunt pâinea cea vie care s-a pogorât din cer De va mânca cineva din pâinea aceasta, va fi viu în veci. Şi pâinea pe care Eu o voi da este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii” (In. 6, 51).

Evanghelistul Luca ne spune, şi Biserica întăreşte spusele lui, că în ajunul morţii Sale, Mântuitorul “luând pîinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să o faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând : Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi” (Lc. 22, 19-20). Împreună cu Sfântul Evanghelist Luca acest eveniment al instituirii Sfintei Euharistii ni-l mai relatează şi ceilalţi evanghelişti sinoptici Matei şi Marcu, dar şi Sfântul Apostol Pavel în Epistola I către Corinteni (“Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.” Mt. 26, 26-28; “Şi, mâncând ei, a luat Iisus pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi. Şi a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă. ”Mc. 14, 22-24; “Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. ”( I Cor. 11, 23-25).