Îndumnezeirea în Cadrul Familiei în Gândirea Sfântului Ioan Gură de Aur

I. Introducere

Termenul de indumnezeire (theosis) a fost atribuit sfintilor, adica acelor oameni care participa la indumnezeire, sau, mai bine zis, care "sufera indumnezeirea". Este acea stare pe care o traieste omul patruns de energiile divine.

In limbajul eclesiastic termenul de indumnezeire nu a fost folosit de la inceput, iar in Sfanta Scriptura a purtat diverse denumiri (de exemplu: "dupa asemanarea lui Dumnezeu"; " Si a zis Dumnezeu "Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea noastra"" (Facere I, 26).

Un alt termen este desavarsirea. In multe locuri in Sfanta Scriptura exista terenul "desavarsit", ca sa arate pe omul despatimit ajuns la comuniunea si unirea cu Dumnezeu. insusi Mantuitorul Iisus Hristos a spus: "Fiti dar voi desavarsiti precum si Tatal vostru cel ceresc desavarsit este " (Matei V, 48).

Un alt termen folosit in Sfanta Scriptura este acela de sfintenie. Sfantul Apostol Pavel indeamna totdeauna pe crestini, in epistolele sale, la sfintenie: "Avand deci aceste fagaduinte, iubitilor, sa ne curatim pe noi de toata intinarea trupului si a duhului, desavarsind sfintenia in frica lui Dumnezeu" (I Corinteni VII, 1).

Toti acesti termeni si toate aceste numiri legate cu termenul indumnezeire nu fac altceva decat sa exprime faptul ca omul, prin fire, este legat de Dumnezeu si are un dor de Dumnezeu, cautand sa participe la dumnezeire si sa devina fiu al lui Dumnezeu dupa har.

Viaţa de familie este un subiect despre care s-a scris mult. Problemele care apar în cadrul acestei celule de bază a societăţii sunt din ce în ce mai variate şi mai complexe.

Pe cât de importantă este persoana umană ca existenţă, ca viaţă, pe atât de fundamentală

este şi problema familiei. În ultimul timp familiile tinere se confruntă pe plan social cu foarte

multe probleme. Acest lucru se vede limpede în toate statisticile care arată că tinerii amână să se

căsătorească sau cei care au făcut pasul căsătoriei, ajung în pragul divorţului. Justificarea acestei

situaţii stă în faptul că tinerii nu au posibilitatea unei perspective de viitor în care să poată obţine

o locuinţă şi un serviciu care să le asigure traiul de zi cu zi. Factorul economic devine un motiv

de amânare a căsătoriei, iar acest lucru distruge viaţa de familie înainte de a o începe.

Cu toate că stabilitatea, siguranta, liniştea şi fericirea unei familii nu ar trebui să fie

periclitate de nici un factor economic sau de altă natură, suferinţa apare ca depărtare de

Dumnezeu, din lipsa rugăciunii, atunci când credem că noi rezolvăm tot, că putem şi că suntem

capabili, fără să lăsăm lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră, în familiile noastre. Nu putem

identifica ce nu merge în viaţa noastră de familie, dar suntem conştienţi că situaţia e gravă.

O viaţă echilibrată nu vine de la sine, ci din căutare şi perseverenţă în acest sens. Întrucât „căsnicie perfectă” nu există, nu încerc să mă amăgesc cu acest lucru, însă dacă nu căutăm siguranţa şi liniştea familiei, slabe şanse să avem parte de armonie în căsnicie: „Deci, dacă nu sunteţi bine lămuriţi de la început către bine, foarte uşor vă treziţi în greşeli de convieţuire, devin apoi mulţimi de necazuri şi de nenorociri de care nu vă poate scăpa nimeni”.

Viaţa de familie a inceput din Rai prin binecuvantarea lui Dumnezeu: „Creşteţi şi vă inmulţiţi şi umpleţi pămantul şi-l stăpaniţi” (Facere 1, 28). Pe parcursul intregii Sfintei Scripturi profeţia adamică referitoare la intemeierea familiei cum că „de aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi vor fi amandoi un trup” se repetă : Facere 2:24, Matei 19:5, Marcu 10:7, 8 şi Efeseni 5:31

Prin cădere, relaţia dintre bărbat şi femeie s-a deteriorat, iar actul fizic dintre soţi este

insoţit permanent de o poftă excesivă. Sfantul Ioan Gură de Aur spune că inainte de cădere era o stare feciorelnică, iar pentru inmulţirea neamului omenesc nu era strict necesară căsătoria,

intrucat nu a fost nevoie de aceasta in cazul aducerii la existenţă a lui Adam şi a Evei sau a

ingerilor: „Spune-mi te rog, Adam a fost născut prin căsătorie? Eva a fost născută din durerile de naştere ale altei femei? milioane de milioane de ingeri slujesc lui Dumnezeu, mii de arhangheli stau inaintea lui; şi nici unul din ei nu există datorită căsătoriei, naşterilor, durerilor naşterii şi a zămislirii. Prin urmare Dumnezeu ar fi inmulţit cu atat mai mult pe oameni fără să fi fost nevoia de căsătorie, aşa cum a făcut cei dintai oameni, din care se trag toţi oamenii”. Dumnezeu a ingăduit viaţa conjugală ca tămăduire impotriva a două rele provocate de păcatul

Spiritualitate ortodoxa la Facultatea de teologie din Iasi, anul 3