Cauzele Persecuțiilor

I. Martiriul Sf. Policarp

Sfantul Policarp, episcopul Smirnei, a suferit martiriul pentru Hristos într-o sâmbătă, 23 februarie 155, în timpul împăratului Antonin Pius (138- 161). Actul său martiric, păstrat sub formă de Scrisoare a Bisericii din Smirna către Biserica lui Dumnezeu care se afla în Philomaelium și către toate comunitățile din tot locul ale Bisericii universale, prezintă un interes istoric excepțional, deoarece este primul act martiric care ni s-a păstrat în limba greacă, în forma lui originală, care a creat genul literar creștin al actelor martirice. Philomaclium era un orășel din provincia Frigia, situat la frontiera cu provincia Licaonia.

Policarp era episcop la Smirna din anul 106, cum aflăm din Epistola către Efeseni a Sfântului Ignatie, episcopul Antiohiei, care, în drum spre Roma, unde a suferit martiriul în 107, a fost oaspetele său, iar după plecare, i-a trimis o scrisoare din orașul Troice.

Sfantul Irineu, episcopul Lugdunului († 202), în Galia, din 177, născut la Smirna în 115, a cunoscut pe episcopul Policarp din copilărie și ne-a lăsat în Scrisoarea către Florinus, trimisă acestuia în 186, informații dintre cele mai prețioase, din care aflăm că Sfântul Policarp a cunoscut și s-a întreținut cu Sfântul Ioan Evanghelistul la Efes și cu alții care văzuseră pe Domnul Hristos.

- Am auzit pe Policarp, îi scrie Sfântul Irineu lui Florinus, cum istorisea el despre relațiile sale cu Ioan (Evanghelistul) și cu ceilalți care văzuseră pe Domnul, cum își amintea el cuvintele lor și unele fapte pe care le auzise de la ei despre Domnul, despre minunile Sale și învățătură sa, cum Policarp, după ce a primit toate acestea de la martorii och lari ai vieții Cuvantului (I Ioan 1, 1-2) a învățat acestea toate potrivit Scripturilor...)".

Această relatare este confirmată de Sfantul Irineu al Lugdunului și în lucrarea sa Contra Haereses, în care se exprimä astfel: - Policarp nu numai că a fost instruit de Apostoli și s-a întreținut cu mulți din cei ce văzuseră pe Domnul, ci a fost pus de Apostoli episcop în Asia, în Biserica din Smirna, noi înșine l-am văzut în copilăria noastră...; el a propovăduit totdeauna acele învățături pe care le predă Biserica de la Apostoli și numai acestea sunt adevărate

La câtva timp după sosirea sa de la Roma, Sfântul Policarp a suferit martiriul, fiind ars pe rug în circul din Smirna, în Sîmbita cea mare, 23 februarie 155, cu ocazia sărbătorilor organizate de asiarhul Filip, guvernatorul Asiei proconsulare.

Ecoul evenimentelor tragice din Filadelfia si Smirna a început să se răspândească în provinciile și orașele din jur, iar Biserica din Philomaelium, din Frigia, a cerut informații

Creștinii din Philomaelium doreau o istorisire a martiriului Sfântului Policarp pe care s-o citească în Biserica lor și 8.0 facă cunoscuți apoi și altor Biserici din lume. Din Martiriul Sfântului Policarp, aflăm unele informații istorice interesante.

Au suferit martiriul în acest timp, în orașele Filadelfia și Smirna, din Asia proconsulara 12 martiri, dar unul singur, un frigian numit Quintus, a avut slăbiciunea să apostazieze de la credință, denunțându-se proconsulului de bună voie. Un altul, Germanicus, a rezistat cu tărie, fiind dat fiarelor sălbatice.

Sfatuit de creștinii din jurul său, Sfântul Policarp s-a retras într-o căsuță de țară din apropierea orașului Smirne, unde a fost arestat de soldați și adus de irinarhul Irod, adică de șeful miliției, și de Nichita, tatăl acestuia, în piața din Smirna, în fața proconsulului L. Statius Quadratus, care a încercat să-l convingă să renege pe Hristos în fața mulțimii.