Psihopedagogie

Procesul de învăţământ. Abordare sistemică

Procesul de învăţământ ne apare, astfel, ca un ansamblu de activităţi organizate şi dirijate, care se desfăşoară etapizat, în cadrul unor instituţii specializate, sub îndrumarea unor persoane pregătite în acest scop, în vederea îndeplinirii anumitor obiective instructiv-educative. Explorarea tot mai complexă şi mai profundă a procesului de învăţământ a fost realizată prin metoda analizei sistemice, ajungându-se la descoperirea şi interpretarea unor noi aspecte teoretice, la soluţii practice cu eficienţă sporită.

Abordarea sistemică a fenomenelor şi proceselor din realitatea înconjurătoare este una dintre metodele moderne de cercetare ştiinţifică. În abordarea sistemică, obiectul (fenomenul) analizat este considerat drept sistem (ansamblu de elemente aflate în interacţiune, care formează împreună un tot unitar), accentul punându-se pe relaţiile de intercondiţionare care au loc atât în interiorul obiectului de cercetat, cât şi în afara lui. Orice sistem ia fiinţă şi acţionează în vederea realizării unei funcţionalităţi, a unui scop; acesta se realizează printr-un proces care angrenează toate componentele sistemului; sistemele sunt organizate în structuri ierarhice, fiecare sistem putând fi constituit din subsisteme şi la rândul lui, încadrat în suprasisteme de la care primeşte comenzi şi raportează rezultate; fiecare sistem dispune de proprietatea de reglare şi autoreglare (feedback).

Din perspectivă sistemică procesul de învăţământ poate fi abordat pe trei planuri:

A. funcţional

B. structural

C. operaţional

A. Sub aspect funcţional, ne interesează de unde porneşte sistemul luat în analiză, ce urmăreşte să realizeze şi ce rezultate obţine. Ca orice activitate umană conştientă, procesul de învăţământ este un act care urmăreşte realizarea unor scopuri precise şi a fost înfiinţat pentru a avea anumite funcţionalităţi, pentru a realiza obiective bine determinate.

B. Analiza structurală cuprinde următoarele componente: finalităţi, conţinuturi, timp, relaţii educaţionale (profesor-elev/student), forme de organizare a activităţii, strategii de instruire şi evaluare.

C. Dimensiunea operaţională a procesului de învăţământ înseamnă determinarea elementelor de intrare, a procesului propriu-zis şi a produselor. Este – în fapt – o abordare care priveşte raportul dintre intrări şi ieşiri (input şi output), care înseamnă explicarea procesului didactic prin: analiza stării, a calităţii elementelor de intrare în proces şi a efectelor, a ieşirilor.

Aplicaţie: Realizaţi în grupuri de câte 3-4 persoane analiza sistemică a procesului de învăţământ din anul anterior.

Pentru acasă : soluţii de îmbunătăţire a situaţiei analizate.

Principiile procesului de învăţământ

Principiile procesului de învăţământ sunt teze teoretice care exprimă condiţiile cele mai generale în care acţiunea educativă a unui profesor poate avea asupra elevilor efectele instructive şi formative scontate. Ele sunt o serie de idei călăuzitoare pentru organizarea şi conducerea activităţii didactice.

1. Principiul însuşirii active si conştiente a cunoştinţelor

Acest principiu solicită ca însuşirea cunoştinţelor de către elevi să se realizeze prin efort propriu de prelucrare intelectuală a noilor informaţii, prin construirea unor răspunsuri personale, nu prin memorarea lor mecanică.

Cuvinte cheie: factori cognitivi, metacognitivi, afectivi.

2. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor

Acest principiu solicită profesorilor să conceapă procesul de predare-învăţare în aşa fel încât elevii să fie ajutaţi să-şi însuşească cunoştinţele în mod aprofundat şi să le păstreze în memorie timp îndelungat.

Cuvinte cheie: esenţializarea şi sistematizarea materialului, evaluare formativă şi sumativă, învăţare deplină (timp).

3. Principiul corelaţiei dintre intuitiv si logic

Solicită ca însuşirea cunoştinţelor în şcoală să implice contactul cognitiv nemijlocit al elevilor cu obiectele şi fenomenele studiate (ori cu imagini sau modele ale acestora), însoţit de analiza sistematică, cu mijloace verbale, a caracteristicilor constatate.

Cuvinte cheie: scop - observare mai mult sau mai puţin dirijată, pregătirea profesorilor pentru a lucra cu mijloace multimedia.

4. Principiul sistematizării si continuităţii în învăţare

Acest principiu solicită profesorilor să organizeze sarcinile de învăţare într-o ordine logică, după un anumit sistem care să asigure progresul permanent al elevilor şi înţelegerea aprofundată a cunoştinţelor predate.

Cuvinte cheie: organizatori cognitivi, programarea materiei

Pedagogia tradiţională recomandă profesorilor să îşi conceapă actul predării după bine cunoscutele reguli ale trecerii treptate:

- de la cunoscut spre necunoscut;

- de la simplu la complex;

- de la particular la general;

- de la apropiat spre îndepărtat;

- de la uşor la greu.