Metode și Procedee - Autoevaluare

1. Autoobservația reprezintă un mijloc de autoeducație fiind strâns legată de autocontrol și reprezintă o modalitate importantă a eficientizării acesteia.

Goethe afirma că autoobservația reprezintă principiul modelator al devenirii personalității umane.

Autoobservatia realizează observarea conduitei și trăirilor personale, presupunând o înaltă exigență față de sine, un spirit autocritic dezvoltat.

Ea înlătură tendința de a-și exagera calitățile și de a manifesta atitudinea de îngăduință față de lipsurile și neajunsurile proprii.

Pentru a obține o corectitudine a datelot despre autoobsevare se impune verificarea datelor obținute prin observație și pe alte căi, comparând observațiile proprii cu cele ale altor persoane.

Forme ale observării :

- autoobservarea directă, nemijlocită (autosupravegherea);

- autoobservarea retrospectivă este bazată pe memorie, repetându-se la un interval de timp fiind generalizată;

Forme nedorite ale autoobservării :

- autocontemplarea pasivă;

- introspecția ( metodă psihologică bazată pe observarea propriei conștiințe, un studiu psihologic bazat pe această metodă: cunoașterea unui sentiment trăit poate fi mijlocită prin introspecție).

- narcisism ( 1. atenție deosebită acordată propriei persoane, propriului trup;

2. admirație excesivă, adesea patologică față de propria persoană;

- dragostea de sine.

2. Autoanaliza – are loc doar după desfășurarea activității prin descompunerea mintală a propriului comportament si activității desfășurate mai exact laturile pozitive și negative, motivele și scopurile activității.

Dimensiunile autoanalizei:

- autoanaliza reprezintă comparația dintre ceea ce s-a planificat (propus) și ceea ce s-a

realizat și descoperirea cauzelor pentru ceea ce nu s-a realizat;

- să ne imaginăm ce s-ar putea schimba schimba spre bine dacă am avea posibilitatea

repetării a ceea ce s-a făcut ( dezbatere: să ne imaginăm o situație din viața personală

unde nu s-a realizat exact ceea ce s-a propus și să analizăm cum am fi procedat ăn

respectivul caz);

- să analizăm insuccesele și să le confruntăm cu situații analog din trecut.

Credeți că ar fi mai constructiv dacă am lua în considerare doar realizările, nu neapărat și dorințele noastre ?

3.Autocontrolul și autoportretul

Anna Frank afirma: “Cine nu știe trebuie să învețe și să afle. Conștiința împăcată te face puternic”.

Forme ale autocontrolului :

- evidența zilnică a stadiului îndeplinirii obiectivelor fixate;

- observarea scrisă sau păstrată în memorie asupra diverselor manifestări;

- evidența nerealizărilor;

- consemnarea regreselor sau progreselor realizate în muncă.

Putem afirma că autocontrolul este bine realizat atunci când numărul progreselor este mult mai mare decât cel al regreselor.

Metode de autostimulare a

preocupărilor autoformative

- critica (dezbatere);

- autocomanda – se bazează pe rolul excitantului verbal, al cuvintelor în reglarea comportamentului și a activității noastre (se realizează prin propoziții formulate imperativ – Trebuie să reușesc !!! )

- prin autostimulare se exercită influența asupra stării emoționale, având loc pregătirea pregătirea psihologică pentru a acționa, realizându-se astfel dispoziția necesară;

Recurgem la autostimulare atunci când trebuie să facem acțiuni pentru care nu suntem pregătiți psihologic și de care ne este teamă.

Exemplu: Suntem in mijlocul naturii, nu avem pe nimeni alături de noi și oservăm că am făcut pană la mașină pentru prima dată. Cum procedăm - – dezbatere.

Maxime : J. Agafonov

“Nu aștepta să fii împins mereu de la spate, ci acționează din propria inițiativă ! ” ;

“Numai acela învinge în viață orice greutățim care poate să se comande singuri” ;

“Nu uita să-ți comanzi hotărât si ferm cand trebuie să invingi lenea, setea, oboseala,

frica, proasta dispoziție”;

“Trebuie să învingi hotărât tot ce te împiedică în realizarea scopului”;

“Este puternic numai acela ce se stăpânește pe sine”;

Care dintre aceste maxime vi se pare mai potrivită propriei persoane ?

Autoconvingerea ca metodă de educație

Atunci când trăim momente când ne vine greu să ne hotărâm asupra unui program, regim, angajament, atunci când are loc lupta motivelor, duelul cu noi înșine, este imperios necesar să ne autoconvingem.

Eficiența autoconvingerii depinde de optimismul nostru, de starea afectivă, cultura și inteligența noastră.

Autoconvigerea poate varia la acelați individ în funcție de starea de oboseală, boală, sau dezechilibru nervos.

Vi s-a întâmplat vreodată să vă lăsați pagubași când nu ați realizat un lucru după nenumărate încercări - Cum ați procedat - (trebuie, vreau, pot să )

Este necesar să ne cunoaștem bine limitele putinței noastre, dar și faptul că vom acționa mai bine atunci când suntem bine pregătiți, relaxați psihic și fizic.