Inteligența Emoțională

Ce înseamnă de fapt inteligenţa emoţională?

În 1995, psihologul american Daniel Goleman a publicat o carte care a devenit best seller - "Emotional Inteligence: Why It Can Matter More Than IQ" ("Inteligenţa emoţională: De ce poate fi mai importantă decat IQ), aducând în actualitate şi definind practic noţiunea de inteligenţă emoţională. Considerată de autor cheia succesului personal şi profesional, inteligenţa emoţională este un amestec de stăpânire de sine, motivaţie, empatie, gândire liberă, tact şi diplomaţie. Aceste atribute ale unei persoane o fac să aibă o inteligenţă emotională ridicată. Astfel, ea îşi poate controla reacţiile emoţionale în raport cu alte persoane, datorită faptului că este conştientă de toţi factorii care contribuie la apariţia reacţiei respective.

Inteligenţa emoţională fusese identificată încă din 1920 de către E.L.Thorndike şi definită ca inteligenţă socială - "abilitatea de a înţelege şi lucra cu femei şi bărbaţi, băieţi şi fete - de a te comporta cu înţelepciune în relaţiile umane". Mai târziu, prin anii '80, acest tip de inteligenţă a fost împărţit în inteligenţă inter şi intra personală. Primul tip - cea interpersonală - fiind abilitatea de a îi înţelege pe alţii (ce îi motivează, cum lucrează, cum poţi coopera mai bine cu ei), iar cea de a doua - intrapersonală - aceeaşi abilitate, numai că îndreptată spre propria persoană. Inteligenţa emoţională este astfel o "inteligenţă socială" care înseamnă abilitatea de a stăpâni emoţiile personale şi ale celorlalţi, a le diferenţia între ele şi a folosi aceste informaţii pentru a ghida modul de gândire şi acţiune.

Caracterizarea inteligenţei emoţionale (IE)

Inteligenţa emoţională este capacitatea personală de identificare şi gestionare eficientă a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale (carieră, familie, educaţie etc). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor noastre, cu un minim de conflicte inter şi intra-personale.

Cercetătorii au demonstrat că elevii care au un sistem emoţional stabil la vârsta de 4 ani au rezultate mult mai bune la diversele examinări de admitere la facultate. Capacitatea de a recunoaşte şi de a face faţă emoţiilor duce la performanţe mai mari la şcoală, în muncă şi în relatiile interumane.

S-a constatat că persoanele care au un cotient intelectual (QI – indice al nivelului de dezvoltare al inteligenţei, stabilit prin raportarea vârstei mentale la vârsta cronologică) înalt sau o inteligenţă academică foarte bine dezvoltată se descurcă mult mai puţin în viaţa de zi cu zi, în timp ce altă categorie de subiecţi, deşi au un QI mai redus în comparaţie cu primii, au rezultate deosebite în practică.

Termenul “inteligenţă emoţională” a fost formulat pentru prima dată într-o teză de doctorat, în SUA, în 1985.

Elementele inteligenţei emoţionale

1. Cunoaşterea emoţiilor personale

Cunoaşterea emoţiilor personale presupune identificarea şi exprimarea lor coerentă, într-un context dat. În orice relaţie exprimăm informaţii, sentimente, fapte, amintiri. Uneori însă, ne este greu să exprimăm clar ceea ce vrem să spunem sau simţim - nu suntem coerenţi, iar alteori ne este greu să înţelegem ceea ce ni se spune - intenţia care se ascunde în spatele cuvintelor. Aceste situaţii sunt generatoare de conflict. Pentru a le evita este important să putem codifica şi decodifica mesajele transmise la nivelul verbal sau non-verbal, astfel încât să transmitem şi să înţelegem corect sensul mesajelor.

2. Gestionarea emoţiilor

Gestionarea emoţiilor se referă la capacitatea noastră de a alege modalitatea prin care ne vom exprima într-o anumită situaţie. Pentru a ne gestiona emoţiile este important să ţinem cont de:

- Ce exprimăm?

- Cum exprimăm?

- Când exprimăm?

- Unde exprimăm?

- Cui exprimăm?