Senzațiile

În lumina teoriei informatiei senzatiile sunt definite ca procese informational-operationale.

Sensibilitatea, capacitatea de a avea senzatii, are caracter specific, se realizeaza prin organe specializate, are ca echivalent obiectual homomorf al lucrurilor imaginea realizata la nivel cortical, este legata functional de motricitate si concura alaturi de procesele cognitive superioare la reglarea optima a conduitei în scopuri adaptative. Etapele procesului senzitiv sunt : Codarea primara se refera la procesele de transformare a semnalului (luminos, acustic, chimic, de presiune, etc.) la nivelul receptorului. Recodarea se realizeaza în veriga intermediara de transmitere a analizatorului situata în neuronii subcorticali si consta în reorganizarea informatiei prin blocarea informatiilor nesemnificative, simultan cu facilitarea acelora care au valoare adaptativa pentru organism. Decodarea are loc la nivel cortical, în zonele de proiectie unde ia nastere imaginea. În acest proces este evidentiata importanta procesului sinaptic precum si a plasticitatii cortexului senzorial.

Senzatiile se caracterizezaa prin urmatoarele proprietati: calitatea, tonul afectiv, intensitatea, durata.

În domeniul proceselor senzoriale functioneaza urmatoarele legi: Legea intensitatii care va fi abordata mai pe larg în paragraful urmator, legea adaptarii, legea sensibilizarii, legea depresiei, legea sinesteziei si legea compensarii.

2. Pragurile senzoriale

Domeniul a fost dezvoltat de Th. Fechner sub denumirea de psihofizica. Cercetarile de acest gen au nu doar valoare teoretica dar si practica deoarece sunt relevate limitele capacititatii umane de a sesiza stimulii semnificativi în utilizarea unor echipamente de înalta complexitate: radar, camere de comanda, bordul aeronavelor, etc

2.1. Prag senzorial absolut (psa)= cea mai mica (c.m.m.) valoare a unui stimul care poate fi perceputa., care poate determina un raspuns (la adult este o reactie verbala sau motorie; la animale si copii este o reactie conditionata). Valoarea pragului este o marime statistica (= rezulta din prelucrarea statistica a unei colectii de valori diferite ale aceluiasi stimul aplicat si resimtit ca atare de un subiect) si exprima marimea sa cea mai probabila. (La seriile crescânde pragul este mai ridicat decât la seriile descrescatoare de stimuli.)

2.2. Prag diferential (sau minimal absolut - pd) = c.m.m. diferenta între doua valori ale aceleiasi stimulari care poate determina o experienta senzoriala diferita, manifestata printr-un raspuns discriminativ. Este si ea o valoare statistica. De aceea, pentru a se obtine valori reprezentative pentru psa si pd trebuie sa se repete masuratorile (50 -100 de ori în cercetari si între 10-20 de ori cu scop demonstrativ). În acest caz pragul = (psa, pd) valoarea sau diferenta care va produce un raspuns în 50 sau 75% din încercari.

2.3 Prag terminal (sau maximal absolut) = marimea cea mai ridicata a unui stimul care poate fi perceputa înainte de a se transforma în reactie, senzatie dureroasa sau de a nu mai produce nici o senzatie ca în cazul stimulilor sonori de peste 20.mii cicli pe sec.

Factori care produc varierea pragului de la o masuratoare la alta sunt:

-fluctuatiile atentiei ;

-variatia starii functionale a analizatorului ;

-oboseala;

-conditii spatiale sau temporale ale prezentarii stimulilor; pot fi neutralizate prin contrabalansare ;