Un joc este o serie continuă de tranzacţii complementare ulterioare care înaintează spre un deznodământ previzibil şi bine definit. El este un set periodic de tranzacţii oarecum plauzibile, având o motivaţie ascunsă; sau, mai pe înţelesul tuturor, o serie de mutări cu o capcană, sau „şmecherie”. Jocurile sunt clar diferenţiate de proceduri, ritualuri şi formule de petrecere a timpului prin două caracteristici principale: calitatea lor ulterioară şi recompensa. Ne referim aici la jocurile inconştiente jucate de oameni inocenţi angajaţi în tranzacţiile bilaterale de care ei nu sunt pe deplin conştienţi şi care constitue cel mai important aspect al vieţii sociale oriunde în lume. Folosirea cuvântului „joc” nu trebuie să ne inducă în eroare, acesta nu presupune neaparat amuzament, nici măcar plăcere.
Jocurile trec de la o generaţie la alta. Jocurile preferate ale oricărui individ pot fi moştenite de la părinţii şi bunicii acestuia, iar el le poate transmite mai departe copiilor săi; aceştia la rândul lor, în cazul ăn care nu intervine nimic, îi vor învăţa pe nepoţii lui. S-ar putea ca jocurile să fie diluate sau modificate de la o generaţie la alta, dar se pare că există o tendinţă puternică să se apropie cei care joacă jocuri din aceaşi familie, dacă nu chiar din acelaşi gen.
Jocurile sunt intercalate între formule de petrecere a timpului şi intimitate. Formulele de petrecere a timpului devin plictisitoare prin repetabilitate, tot aşa cum se întâmplă şi cu coktailurile promoţionale. Intimitatea necesită o vigilenţă riguroasă şi este cenzurată prin aspectele de Părinte, Adult şi Copil. Oamenii îşi aleg prietenii, asociaţii şi pe cei apropiaţi lor dintre cei care joacă aceleaşi jocuri. Ca urmare, „toată lumea care este cineva” într-un cerc social dat se comportă într-un fel în care ar putea părea străin unor membri ai altui cerc social.
Folosirea cuvântului „joc” nu trebuie să ne inducă în eroare. Acesta nu presupune neaparat amuzament, nici măcar plăcere. În zilele noastre partidele de fotbal sunt luate foarte în serios. Antropologii cunosc bine seriozitatea posibilă a jocurilor şi a jucătorilor, şi a rezultatelor posibil serioase.
Analiza practică a jocurilor studiază cazuri speciale care apar în situaţii specifice. Analiza teoretică a jocurilor încearcă să abstractizeze şi să generalizeze caracteristicile diferitelor jocuri, aşa încât ele să poată fi recunoscute independent de conţinutul lor verbal de moment şi de matricea lor culturală. Răspândirea jocului într-o societate dată ţine de sociologie şi antropologie. Analiza jocului, ca parte a psihologiei sociale, este interesată de descriere jocului atunci când el apare, indiferent de frecvenţa cu care apare.
Analiza jocului:
Teză. Aceasta este o descriere generală a jocului, incluzând succesiunea imediată de evenimente (nivelul social) şi informaţii despre mediul lor psihologic, evoluţia şi semnificaţia (nivelul psihologic).
Antiteză. Presupunerea că o anumită succesiune constituie un joc este cu titlu de încercare până când este validată existenţa ei. Acastă validare este îndeplinită prin refuzul de a juca sau prin minimizarea recompensei.
Ţel. Acesta enunţă pur şi simplu scopul general al jocului. Uneori există alternative.
Roluri. Stările de ego nu sunt roluri, ci fenomene. Ca urmare, într-o descriere formală stările de ego trebuie diferenţiate de roluri. Uneori starea de ego a fiecărui jucător corespunde rolului său, alteori nu corespunde.
Dinamică. Există alternative în enunţarea forţelor psihodinamice care se află în spatele fiecărui caz al jocului. Totuşi, de obicei se poate selecta un concept psihodinamic singurlar care defineşte situaţia clar şi concis.
Exemple. De vreme ce este recomandabil să se studieze originile jocului în copilărie, sau prototipurile lui datând din copilărie, pentru a face o descriere formală trebuie căutate elementele analogice
Paradigmă tranzacţională. Este prezentată analiza tranzacţională a unei situaţii tipice, dându-se atât nivelul social cât şi cel psihologic al unei tranzacţii ulterioare lămuritoate.
Mutări. Mutările unui joc corespund în mare mângâierilor dintr-un ritual. Ca în orice joc, jucătorii devin tot mai experţi cu cât câştigă mai multă experienţă. Sunt eliminate mutările fără rost, fiecare mutare conţinând o semnificaţie tot mai completă.
Avantaje. Avantajele generale ale jocului constau în funcţiile de mângâiere, iar stabilitatea psihologică este consolidată prin confirmarea poziţiei.
Avantajul psihologic intern al jocului îl constituie efectul său direct asupra economiei psihice (libido).
Avantajul psihologic intern constă în evitarea situaţiilor provocatoare de frică prin jucarea jocului.
Avantajul social intern este desemnat prin numele jocului aşa cum este el jucat în cercul intim al individului.
Avantajul social extern este desemnat prin folosirea situaţiei în contacte sociale externe.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
