Psihosociologie

Psihosociologia nu mai poate fi privită azi ca o rudă săracă a psihologiei sau sociologiei. Prin numărul impresionant de cercetări, prin acumulările teoretice şi, mai ales, prin rezultatele direct aplicative în cele mai diferite domenii ale vieţii sociale (producţie materială, educaţie, comunicaţii în masă, marketing şi publicitate, ocrotirea sănătăţii, organizare socială etc.), psihosociologia tinde să ocupe un loc din ce în ce mai important în sistemul ştiinţelor socioumane. Este adevărat că şi în prezent în literatura noastră de specialitate statutul ei continuă să fie disputat. Au fost depăşite însă punctele de vedere simpliste, potrivit cărora psihosociologia era considerată o „ştiinţă de graniţă” între psihologie şi sociologie. S-a renunţat la încercarea de divizare a psihosociologiei în două: a psihologilor şi a sociologilor. În fine, a fost eliminat dogmatismul din discuţiile referitoare la obiectul ei de studiu şi s-a conturat o autentică perspectivă dialectică asupra raportului psihosociologiei cu celelalte ştiinţe.

Psihosociologia constituie un domeniu interdisciplinar de studiu aflat nu numai la confluenţa psihologiei cu sociologia, ci şi cu ştiinţele politice şi juridice, economice şi tehnice, biologice şi umane. Dezvoltarea ei este impulsionată de progresele fiecărei discipline ştiinţifice care concură la marcarea domeniului de studiu al acestei ştiinţe comportamentale. Fără a avea pretenţia unei definiţii cu totul originale, considerăm psihosociologia ca fiind studiul interacţiunii comportamentelor prezente sau trecute, reale sau imaginare în context social; ea studiază totodată rezultatele acestei interacţiuni: stările şi procesele psihice colective, situaţiile de grup, personalitatea. Astfel concepută, psihosociologia nu se substituie nici uneia dintre ştiinţele socioumane, chiar dacă uneori interesul ei de studiu se îndreaptă asupra domeniului, considerat tradiţional, al psihologiei, sociologiei, antropologiei, pedagogiei etc. Distinctă este şi perspectiva în care este abordat respectivul fenomen sau proces. Cum şi cu ce rezultate se soldează interacţiunea comportamentală? Cum influenţează comportamentul meu acţiunea celorlalţi? Cum modifică activitatea mea prezenţa altuia? Care este mecanismul? Ce rezultă din prezenţa laolaltă a oamenilor? Ce efect au asupra unui individ comportamentele trecute ale altora?

Acestea sunt întrebările principale pe care şi le pun psihosociologii.

Mult timp s-a crezut că psihosociologia este interesată doar de stările şi procesele în care sunt prezente, într-un spaţiu determinat, două sau mai multe persoane. S-a pus semnul identităţii între studiul proceselor de grup şi psihosociologie. Grupul mic, în jurul căruia s-a dezvoltat o extraordinar

de bogată literatură, a fost considerat, limitativ, obiectul de studiu al psihosociologiei. Astăzi, domeniul psihosociologiei este considerabil extins atât în sensul luării în considerare a faptelor, fenomenelor şi proceselor caracteristice marilor ansambluri umane (mulţimi, clase, naţiuni), cât şi în sensul studierii izolării sociale, a situaţiei individului în societate. De asemenea, un timp, psihosociologii au avut în vedere doar interacţiunea prezentă, in actul a comportamentelor umane. Astăzi se acordă o mare atenţie influenţelor trecute ale interacţiunilor comportamentale. Acţiunile noastre poartă totdeauna amprenta prezenţei celorlalţi; este firesc, deci, ca psihosociologia să îşi concentreze efortul de cunoaştere şi spre descifrarea mecanismelor de influenţare a comportamentelor trecute ale celorlalţi asupra comportamentului nostru. Aşa cum am precizat, este astăzi larg acceptată ideea interdisciplinarităţii psihosociologiei. Din ştiinţă de graniţă ea a devenit tot mai mult interdisciplinară.