Maturizarea Personalității

Ce înseamna ca omul are personalitate? se întreaba Tiberiu Rudica (2006, p.248). Raspunsul psihologului iesean la aceasta întrebare este structurat pe dimensiunea esentiala a maturizarii sale intelectuale, afective si morale. Astfel, daca teoretic fiecare om are o personalitate, practic vorbim de personalitate la omul care demonstreaza un grad de maturitate psihologica într-un sector de activitate care sa ne faca apti sa-l exercitam cu succes. În acelasi timp a avea personalitate înseamna:

a. Sa-ti poti alege constient si eficient o cale proprie în viata, realizând un echilibru optim între posibilitatile reale si idealurile construite.

b. Sa poti stimula prin creativitatea muncii tale activitatea altora.

Alaturi de acest înteles dat conceptului de personalitate amintim si definiitiile lui Paul Popescu Neveanu, care considera ca personalitatea este subiectul uman considerat ca unitate bio-psiho-sociala, ca purtator al functiilor epistemice, pragmatice si axiologice

Gordon Allport opteaza pentru o definitie structuralista afirmând ca personalitatea este  organizarea dinamica în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gândirea si comportamentul sau caracteristic.

Daca pentru definirea personalitatii s-au afirmat peste 50 de definitii, atunci când se poate vorbi de maturizarea personalitatii? Se accepta ideea ca trebuie sa luam în discutie doua concepte de:

1. maturitate

2. maturizare

Prin maturitate spunea Paul Popescu Neveanu (1978, p.427) întelegem o stare functionala fizica si fiziologica la care se ajunge printr-o dezvoltare stadiala si care prezinta un sistem complet de posibilitati ce se conserva ca stabil în etapa vârstei adulte.

Se distinge:

- o maturitate biofiziologica constând în împlinirea proceselor de crestere si structurarea functionala a organelor;

- o maturitate psihica la care concura toate modalitatile de maturitate:

1. intelectuala  de structurare a mecanismelor intelectuale, fapt ce mijloceste autonomia;

2. emotionala  constând în diferentierea emotiilor, stabilizarea sentimentelor si capacitatea de control a lor;

3. sociala si morala  caracterizata prin deplina adaptare la conditiile vietii si activitatii sociale si prin participarea responsabila la acestea