Gândirea și învățarea

gândirea reprezinta treapta cea mai înalta de procesare a informatiilor. Ea reprezinta un anasamblu de operatii gratie carora cunostintele noastre despre lume si despre noi însine capata caracter ipotetico-deductiv, adica nu vizeaza doar obiecttele prezente ci pe cele posibile nu obiectele particulare cu clasele de obiecte si fenomene. Gândirea ca anasamblu operational prelucreaza informatiile de natura senzorial-perceptiva, din memorie, reprezentari si imaginatie. Pe de alta parte anumite procesari specifice gândirii cum sunt generalizarea, abstractizarea, categorializarea sun prezente în anumite grade începând cu perceptia.

. Metode utilizate în experimentele din domeniul gândirii

Principalele aspecte ale gândirii care au fost cercetate pe cale experimentala sunt : formarea si însusirea notiunilor, rezolvarea problemelor, creativitatea gândirii, relatia gândire-limbaj.

În investigarea experimentala a gândirii au fost utilizate urmatoarele metode:

2.1.Introspectia experimentala sistematica  a fost dezvoltata de O. Kulpe, un elev al lui W.Wundt care împreuna cu o serie de renumiti psihologi (K. Marbe, A. Mayer, N.Ach, K. Buhler, s.a.) a format scoala de la Wurtzurg. Metoda consta în a solicita subiectilor sa relateze în legatura cu procesele de gândire implicate în rezolvarea unor probleme. Deoarece gândirea are o procesualitate in buna masura situata sub pragul constientei operatiile si înlantuirile asociative angajate de în rezolvarea problemelor scapa celui care îsi propune sa le înregistreze. În deceniile opt si noua ale sec. trecut metoda gândirii cu voce tare a fost reconsiderata de cognitivisti. Eriksson si Simon (1980) considera ca inconvenientele metodei ar putea fi diminuate daca: a) Se iau în considerare doar informatiile obtinute în timpul rezolvarii problemelor de gândire si nu cele obtinute dupa rezolvare; b) Se înregistreaza pur si simplu relatarea subiectului în loc ca sa se retina interpretarea acesteia. Treptat a diminuat utilizarea acestei metode în studiul experimental al gândirii.

2.2. Metoda limbajului artificial care se subdivide în metoda învatarii notiunilor si metoda clasificarii. Ambele metode implica utilizarea unor cuvinte sau silabe fara sens în scopul dezvaluirii mecanismelor de conceptualizare, adica de reunire în sfera unei notiuni a unor elemente care se asemana printr-o însusire care este chiar notiunea cercetata. Procedura este tipic behaviorista si are ca paradigma definitia notiunii ca fiind un raspuns comun la o clasa de obiecte în virtutea unei caracteristici comune.

2.2.1 Metoda învatarii a fost utilizata de C.L.Hull care în cea mai autentica traditie behaviorista considera notiunea ca fiind o reactie unica la o clasa de stimuli si nu un anumit continut de gândire rezultat în urma unor procese mentale de analiza si sinteza de abstractizare si generalizare. Rezulta ca notiunile se învata prin asocierea unei reactii la elementele unei clase de obiecte. Hull a prezentat subiectilor sai la tahistoscop serii de pictograme chinezesti în paralel cu rostirea unor silabe fara sens. Pictogramele care aveau în componenta un acelasi element comun erau denumite cu aceeasi silaba. Prin repetare subiectii reuseau sa învete notiunile, adica toate pictogramele care aveau un radical comun erau apelate cu o aceeasi silaba. Notiunile erau învatate de subiecti prin încercare si eroare.

Smoke K.L. utilizând aceeasi metoda a învatarii dadea subiectilor în loc de pictograme figuri geometrice unele dintre ele fiind denumite cu o aceeasi silaba fara sens în virtutea unei caracteristici comune. De ex. toate figurile care aveau un punct în interiorul cercului si altul în afara acestuia erau denumite dax, pe când figurile care nu aveau aceasta însusire erau non-dax. La fel ca în experimentul lui Hull, prin repetarea seriilor subiectii care la început procedau la întâmplare reuseau în cele din urma sa atribuie în mod corect aceeasi silaba unei întregi clase de obiecte pe baza sesizarii elementelor lor comune. Smoke a mai remarcat importanta elementelor negative (non-dax) în procesul de însusire a notiunii.

2.2.2. Metoda clasificarii . Primul care a utilizat o astfel de metoda a fost N.Ach. Subiectilor le sunt prezentate figuri geometrice diferite ca forma, marime si greutate. Figurile geometrice mari si grele sunt înscriptionate cu cuvântul fara sens guzun, pe când cele mari si usoare au pe ele scris cuvântul ros. În cursul experimentului aceste cuvinte fara sens deveneau denumiri generice (notiuni) pentru anumite grupuri de figuri. Rezultatele experimentelor lui Ach au lasat sa se concluzioneze ca notiunile se formeaza în procesul rezolvarii unor probleme, proces orientat de o anumita tendinta determinata.