Proiect de prevenție - timiditatea

1. Motivaţia proiectului

La ce e bună timiditatea- Timidul, ceva mai tăcut, cu mult mai puțin agresiv decât expansivul, căutătorul de noutăți, s-a dovedit a fi sensibil la asumarea de riscuri, dar și la posibilitatea recompensei și asta ne-ar putea sugera că tocmai de la cel sfios ne putem aștepta la performanță, la succes în găsirea unor răspunsuri adecvate, la o capacitate de adaptare superioară.

Timiditatea este o realitate, care poate interveni în viața noastră în orice stadiu de dezvoltare. Un om poate face parte din cele 15-20% de persoane care se nasc timide, sau poate deveni astfel pe parcursul vieții. Timididatea nu este o alegere. Poate fi de vină educația primită în primii ani de viață. Afecțiunea primită încă de la început modelează psihicul micuțului. Dacă această afecțiune nu este asigurată, copilul va fi nesigur, cu o stare permanentă de disconfort, inadaptat. Acești copii vor deveni niște adulți într-o continuă stare defensivă, așa numiții timizi introvertiți. Această vulnerabilitate există și la timizii extravertiți. Ei par a se descurca ușor în mediul social, dar dincolo de aparențe, se simt torturați. Timiditatea lor este greu de ameliorat chiar și prin psihoterapie. În perioada adolescenței, când are loc redefinirea personalității, la nivel social, fizic, psihic, în cazul unor schimbări drastice în viața unui individ (divorț, concediere).

De fapt, timiditatea există pretutindeni. Diferența constă în modul de abordare. Diferența majoră între un timid și un netimid este fluența verbală.

Într-o societate în care comunicarea este esențială, a fi timid poate fi un mare handicap. Pentru a ocupa un post de conducere, este esențial să fii capabil să îi faci pe oameni să te asculte și să te urmeze. Nu poți ocupa poziții precum una de vînzări sau în departamente de marketing. Și în general, cu orice te-ai ocupa, ai nevoie de sprijinul și implicarea altora, ceea ce nu poți obține dacă nu știi cum să ceri.

Timiditatea este una dintre cele mai întâlnite probleme și poate avea o influență nefastă asupra celor care își trăiesc viața sub aura ei. Cu toate acestea, oamenii timizi nu se bucură de prea mare înțelegere și simpatie. Acest lucru se întamplă deoarece timiditatea duce la manifestări sociale neplăcute. Un om care încearcă să scape de timiditate și să fie mai sociabil cu alți oameni poate fi perceput datorită inabilității de a interactiona ca și snob, plictisitor, neprietenos sau slab.

Timiditatea se manifestă prin nervozitate în contactul cu alți oameni, prin lipsa abilității de a interacționa cu alții, autocritica acerbă, o conștiință acută de sine. Oamenii timizi nu sunt întotdeauna lipsiți de prieteni. În momentul în care cu anumite persoane din anturaj au reușit să depășească bariera din calea comunicării, timizii încep să se poarte normal și devin foarte plăcuți.

Oamenii devin timizi întrucat le este greu să demareze o relație cu cineva necunoscut sau întrucât se simt respinși de ceilalți datorită faptului că sunt tăcuți, retrași. Reacțiile la astfel de situații sunt diferite: unii sunt furioși din cauza respingerii și au sentimente de superioritate și dorințe de răzbunare. Alții devin și mai retrași fiind din ce în ce mai convinși de faptul că sunt neinteresanți.

Unii cercetători consideră că timiditatea se poate transmite genetic. Adesea copiii timizi se aseamănă părinților lor. Timiditatea la copii se manifestă prin faptul că sunt speriați de tot ceea ce este nou, sunt lipsiți de spontaneitate cu străinii, sunt iritabili, nervoși și plâng foarte mult. Timiditatea nu dispare pur și simplu. Pentru a o îndepărta trebuie depuse eforturi speciale în această direcție. Oamenii timizi trebuie să se forțeze să aibă cât mai multe interacțiuni cu alți oameni, chiar dacă la început le va veni foarte greu. Un alt lucru pe care trebuie să îl faci este să te concentrezi asupra lucrurilor care îți creează o părere bună despre sine. Timizii pot participa la competiții sportive, pot învăța o limbă străină, sau se pot implica într-o relație de lungă durată. Odată ce îți crește încrederea în propriile capacități și vei fi apreciat de oameni care au aceleași interese ca și tine nu îți va mai fi dificil să interacționezi cu oameni total diferiți.

Dimitriu, Elena, (1998), Timiditatea și terapia ei, ed. Ştiinţă & Tehnică, București

Doubtfire, Dianne, (1997), Timiditatea : cum să dobândim liniște sufletească și încredere în noi înșine, ed. Polimark, București

Hall, Debbie, (2006), Cum să ne învingem timiditatea : tehnici de comunicare eficientă, ed. Plirom, Iași