Pregătirea medico-militară pentru Cursanții Catedrei Militare

TEMA 1-7

1. Igiena personală şi socială a militarilor. Profilaxia bolilor

infecţioase.

2. Mijloacele medicale de protecţie individuală a militarilor şi

regulile de folosire a lor.

3. Primul ajutor medical în caz de rănire şi hemoragii.

4. Primul ajutor medical în caz de fracturi, luxaţi! şi contuzii.

5. Primul ajutor medical în caz de arsuri şi degerări.

6. Acordarea primului ajutor medical în caz de intoxicaţii acute

cu lichide toxice, oxid de carbon şi în alte accidente.

7. Căutarea răniţilor pe cîmpul de luptă, scoaterea lor din

maşinile de luptă, tancuri şi fortificaţii de apărare (locuri greu

accesibile). Evacuarea răniţilor de pe cîmpul de luptă.

Pregătirea medico-militară

. In condiţii de campanie combatanţii au o susceptibilitate mărită faţă de boli, datorită desfăşurării acţiunilor medii diferite, situaţia tactică impunînd prezenţa în locuri în care în mod normal le-ar evita - zone mlăştinoase sau excesiv de uscate, terenuri contaminate chimic, populate de diferite insecte, expuse vînturilor puternice şi precipitaţiilor abundente, terenuri aride, accidentate natural, expuse unor temperaturi extreme.

Organismul uman are multiple capacităţi de a se proteja împotriva îmbolnăvirilor şi a extremelor climatice, dar acestea sunt dependente de nivelul de bunăstare fizică generală. Atunci cînd aceste capacităţi sunt depăşite apare sensibilizarea faţă de boli şi stres.

Relaţia directă între sănătatea militarului şi îndeplinirea cu succes a misiunii a devenit axiomatică. Dacă comandanţii de diferite nivele ignoră măsurile medico-sanitare de prevenire, degradarea stării de sănătate poate să se producă mai rapid într-un interval mai scurt de timp. Aplicarea consecventă a măsurilor profilactice sporeşte capacitatea combativă şi dă ascendentul moral a reuşitei.

Obiectivul instrucţiei sanitare este reducerea numărului de îmbolnăviri şi diminuarea unor consecinţe ale acţiunii nocive a factorilor extremi asupra organismului.

Instrucţia sanitară trebuie să se desfăşoare în condiţiile concrete ale cîmpului de luptă şi trebuie repetată pînă la atingerea eficienţei sale maxime.

2.11.1. Măsuri profilactice de igienă individuală

Igiena individuală deficitară se poate materializa în leziuni relativ simple; eroziuni, hiperhidroză plantară, dar şi în tulburări ale echilibrului hidroelectrolitic şi ale termoreglării. Apariţia acestor evenimente semnalează ajustarea incorectă a echipamentului, care fiind prea larg sau prea strimt determină tulburări ale circulaţiei sîngclui şi a ventilaţiei necesare în diferitele segmente ale organismului. Purtarea unor ciorapi umezi sau uzaţi afectează picioarele, pregătind terenul pentru eventuale recidive ale unor infecţii fungice anterioare sau pentru complicaţii infecţioase locale şi generale. Purtarea unor haine din materiale sintetice sau din mătase este contraindicată, avînd în vedere că doar ţesăturile de bumbac simt bune absorbante şi permit uscarea pielii. Echipamentul murdar sau purtat un interval mai prelungit de timp, păniînt nespălat, sunt gazde ospitaliere pentru paraziţi. Devine implicită necesitatea ca starea echipamentului şi a încălţămintei să fie cît mai strict supravegheată, luîndu-se măsura schimbării sau reparării urgente în cazurile care o impun.

Igiena picioarelor prin spălare zilnică, tăiere corectă şi la timp a unghiilor reprezintă cea mai sigură metodă profilactică. La cei cu infecţii fungice în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat, se va utiliza pudra de talc pentru a menţine tegumentele cît mai uscate.

Odată apărute eroziunile impun scoaterea din formaţie a militarului, aplicarea pansamentului local după o sterilizare prealabilă a leziunii şi, eventualul transport cu un vehicul. Fără aceste măsuri simple, eroziunile se pot agrava prin complicaţii infecţioase şi se prelungeşte timpul necesar vindecării. Consecinţele sunt diminuarea capacităţii de luptă şi necesitatea destinării unor autovehicule pentru transportul celor afectaţi.

Un alt factor important în protecţia individuală a militarului este utilizarea apei atît pentru igiena individuală, cît şi pentru alimentaţie. Apa trebuie folosită constant şi în cantităţi adecvate climatului exterior. Ea trebuie să provină din surse verificate chimic şi bacteriologic şi consumul ei nu trebuie restrîns din cauza disconfortului produs de urinatul în condiţii precare de igienă. Consumul apei trebuie făcut în cantităţi mici, în mod repetat, iar temperatura apei trebuie să fie medie, deoarece apa rece nu este

absorbită rapid prin tubul digestiv. Senzaţia de sete este un bun indicator al deshidratării organismului şi, prin urmare, consumul apei trebuie să fie continuu. Dacă culoarea urinei emise este galben închis, acesta este un semn al unui aport de lichid insuficient.

Ritmul de veghe şi odihnă ideal implică 6-9 ore de somn zilnic. Odihna este mai utilă înainte de pornirea într-o misiune. Este important să se evite somnul pe timpul transportului cu vehicule. Privarea temporară de somn nu afectează permanent starea fizică şi mentală a combatantului. Efectele acestei privări pot fi contracarate prin mişcări fizice uşoare pe loc, jocuri mintale simple. Eventualele coşmaruri din cursul somnului sunt o modalitate de obişnuire a creierului cu experienţele noi, specifice luptei. Introspecţia în zona evenimentelor stresante nu este de dorit. Experienţele noi trebuie trăite în interiorul unui grup de prieteni care este capabil să acorde sprijin moral celui mai stresat. Se vor minimaliza efectele unor evenimente neplăcute sau cu posibile consecinţe cu risc vital asupra combatantului.

Măsuri profilactice de igienă colectivă

Clădirile în care sunt cazaţi militarii trebuie să respecte cîteva criterii:

- să aibă temelie puternică care să reprezinte baza de sprijin a pereţilor solizi care să

realizeze izolarea termică eficientă şi să fie cît mai rezistenţi faţă de potenţialii factori

agresori (temperaturi extreme, foc, apă);

- pavimentul să fie neted, uşor de curăţat;

- tavanele să fie construite din materiale rezistente la intemperii şi la foc; trebuie să

asigure între diferitele straturi un spaţiu pentru aerul care are rol termoreglator;

- ventilaţia să asigure fiecărei persoane 3-45 m cubi de aer pe oră, astfel încît 10

minute de aerisire la fiecare oră să poată înlocui aerul viciat de conţinutul în CO rezultat

din expiraţia umană;

- iluminatul atît cel natural cît şi cel artificial să contribuie la bunăstarea şi

funcţionalitatea optimă a ochilor;

- să dispună de o reţea de aprovizionare cu apă şi de canalizare eficientă.

Dormitoarele trebuie să asigure spaţiu suficient fiecărui militar, să fie dotate cu

cazarmament curat, care să fie curăţat săptămînal sau in funcţie de rulajul ocupaţiilor.

Nu se vor depozita obiecte, rufe sau alimente care să atragă rozătoarele sau insecte vectore a diferite boli.